Hillis Miller – Etica lecturii

Abordând problema relaţiei între etic şi estetic, J. Hillis Miller nu urmăreşte să elaboreze o teorie a interpretării ce va căuta în produsul actului creator manifestarea unui act moral; dimpotrivă, el analizează etica demersului interpretativ propriu-zis. Este interpretarea mea morală numai dacă respectă cu fidelitate lumea textului? Poate acesta să se ofere unei astfel de interpretări? Pornind de la definiţia conceptului în filosofia kantiană, comparând-o şi completând-o apoi cu teoria lui De Man, Miller face o paralelă între etica socială şi o etică a lecturii, aşa cum este ea înţeleasă de câţiva scriitori (George Eliot, Trollope, James şi Benjamin) care îşi re-citesc propria opera. Ceea ce spune un autor despre textul său nu este altceva decât un nou text; cel dintâi ascunde „lucrul” (The Thing), revelându-l în acelaşi timp. Etica lecturii rămâne doar promisiunea că absenţa poate deveni prezenţă, imposibilul posibil; o promisiune a cărei împlinire va fi permanent amânată. Order Etica lecturii Preţ @ RON19,50 Qty: Adauga in cosul de...

Desmond Morris – Maimuţa goală

Această carte clasică a zoologului Desmond Morris îşi merită locul alături de Originea speciilor a lui Darwin, prezentându-l pe Om nu ca pe un înger căzut, ci ca pe o maimuţă înălţată, care dovedeşte un simţ al umorului, o energie şi o imaginaţie remarcabile, dar care nu este altceva decât un animal aflat în pericolul de a uita de unde a plecat. Cu intuiţiile sale penetrante legate de istoria începuturilor Omului, de viaţa lui sexuală, de obiceiurile lui şi de legăturile sale uimitoare cu lumea animalelor, Maimuţa goală este o carte-jalon deopotrivă provocatoare, incitantă şi durabilă. Maimuţa goală s-a vândut în peste 20 milioane de exemplare în toată lumea şi a fost tradusă în aproape toate limbile cunoscute. O carte care n-ar trebui să-i scape nici unei fiinţe umane animale. De acelaşi autor...

Pierre Bourdieu – Schiţă pentru o autoanaliză

Schiţă pentru o autoanaliză, ultimul text al lui Pierre Bourdieu, publicat postum, ne propune – pe armătura propriului sistem teoretic şi metodologic – eboşa traiectoriei sale personale şi intelectuale. Prevestită de „insolitele confesiuni impersonale” din Meditaţii pascaliene, demarată ca proiect în partea finală a ultimului curs pe care l-a ţinut la Collège de France, volumul se vrea o autosocioanaliză. Proiectul lui intelectual este de a găsi acel „loc geometric al tuturor perspectivelor” despre care vorbea Leibniz, evitând atât „excesul de proximitate”, cât şi „excesul de distanţă”, încercând să nu devină „ideologul propriei sale vieţi”. Rezultatul – un balans eroic şi, pe alocuri, improbabil între personal şi impersonal – este cea mai frumoasă şi mai adevărată carte a lui Pierre Bourdieu. De acelaşi autor Regulile...

Georges Bataille – Partea blestemată

Cartea are în centru ideea că în orice societate şi în orice sistem viu există un exces de resurse, care, atunci când nu este folosit la creşterea individuală sau la cea colectivă, prin reproducere sexuală, trebuie irosit, sacrificat, pentru a asigura un echilibru funcţional. Bataille analizează exemple ale acestei irosiri în istoria societăţii omeneşti: sacrificiile umane din Mexic, potlatch-ul practicat de indienii din nord-estul Americii, Planul Marshall. Sensul cel mai intim al cărţii este dat de faptul că această fierbere a lumii, sortită „abandonului”, „scurgerii” şi „catastrofei”, este concepută după chipul şi asemănarea celei care a animat încontinuu viaţa autorului. Astfel, Partea blestemată ocupă un loc central în opera lui Georges Bataille. De acelaşi autor Literatura şi...

Pierre Bayard – Cum se ameliorează operele ratate?

De la Joachim du Bellay la Marguerite Duras, unii dintre cei mai mari scriitori au cunoscut momente de slăbiciune şi au ratat unele dintre operele lor. Intrigi aberante, personaje lipsite de consistenţă, stil bombastic şi versuri şchioape – aceste texte nu fac decât să consterneze cititorul. Cum de s-a ajuns aici? A încerca să răspunzi la această întrebare conduce la o interogaţie, cu ajutorul psihanalizei, asupra misterelor actului creator. Dacă opera perfectă, izolată în plenitudinea sa, nu prea are ce oferi reflecţiei critice, opera ratată, prin chiar eşecul ei, dezvăluie unele mecanisme ale geniului. Având grijă să fie constructiv şi să extragă toate consecinţele din ipotezele sale teoretice, acest eseu propune ameliorări concrete. Schimbări ale formei, variaţii ale intrigii, deplasări ale personajelor dintr-o operă în alta, toate acestea permit, între visul perfecţiunii şi delirul rescrierii, să ne imaginăm ceea ce ar fi putut fi aceste opere în lumi literare diferite. De acelaşi autor Cum vorbim despre cărţile pe care nu le-am...

Belinda Cannone – Sentimentul de impostură

Acest microeseu, redactat la persoana a doua singular, încearcă să capteze – cu mijloacele filozofiei, ale moraliştilor, dar şi ale cercetătorului de literatură comparată – sentimentul difuz al celui care nu se simte în largul său în locul pe care îl ocupă în societate. Impostura are, în acest caz, cu totul alt sens decât cel cunoscut: nu e vorba de o persoană care s-a dat drept alta, cu bună ştiinţă, ci de omul care se îndoieşte de propria identitate. Autoarea distinge un alt sens, mai subtil, strâns legat de o anumită realitate psihologică. Propune o tipologie, în genul moraliştilor de odinioară, pe care o ilustrează cu exemple din literatură, cinematografie, filozofie...