Antonella A. P. S. – Istoria ilustrată a primului război mondial

Intrate în conştiinţa mai multor generaţii drept Marele Război, evenimentele militare şi politice derulate între anii 1914 şi 1918 sunt prezentate cititorilor într-o manieră extrem de penetrantă, prin intermediul imaginilor. Sunt înfăţişate cronologic, cu ajutorul fotogafiilor, al hărţilor, graficelor şi tabelelor cele mai importante actiuni militare şi demersuri politice ale beligeranţilor din ambele tabere aflate în conflict. Demarând cu premisele marii conflagraţii din al doilea deceniu al secolului trecut, volumul se încheie cu Pacea din 1918, cea care avea să deschidă drumul către al Doilea Război...

Leon Volovici – Apariţia scriitorului în cultura română

Lucrarea de faţă, urmărind îmbinarea studiului faptelor istorico-literare cu rezultatele oferite de perspectiva sociologică, îşi propune să pună în evidenţă profilul scriitorului român în primele etape, dificile şi entuziaste, ale întemeierii culturii naţionale moderne. Am căutat să găsim o linie de evoluţie pe acest teritoriu, cu intenţia de a schimba procesul de formare a conştiinţei scriitoriceşti, oglindit în mărturii, profesiuni de credinţă sau intervenţii publicistice, transfigurat în teme şi motive literare, în sfârşit, de a înregistra apariţia categoriei sociale a scriitorului şi a „omului de litere”, cu toate consecinţele fireşti: revendicarea poziţiei în societate, relaţiile cu publicul, şi el în formare,...

Horia Roman Patapievici – Ultimul Culianu

„Apariţia lui Culianu printre noi a fost un miracol; părea că exemplul său ne poate face mai buni, mai profunzi, mai îndrăzneţi, mai temeinici. Dispariţia sa a fost o catastrofă; fără emulaţia stârnită de extraordinara sa reuşită, am redevenit ce eram, şi chiar mai puţin decât atât. O cultură nu trăieşte (numai) din buchiseală, ci (mai ales) din străpungeri şi iluminări. După entuziasmul stârnit de revelaţiile lui Mircea Eliade, a urmat emoţia stârnită de revelaţiile lui Ioan Petru Culianu. Primul ne-a arătat că absolutul filozofiei se trage din existenţa ontologiilor arhaice, iar acestora le-a redat actualitatea. Al doilea ne-a iniţiat în absolutul cunoaşterilor revolute şi viitoare, cărora le-a etalat epistemologia. Amândoi s-au ocupat de religii şi au căutat realul absolut în toate formele de realitate cotidiană. Amândoi au biruit lumea, ajungând mari savanţi recunoscuţi de toţi; şi amândoi au încercat să realizeze în mod subversiv absolutul -unul cu îndrazneala savantului universal, celălalt cu străfulgerarea geniului revoluţionar. Descoperirile lor ar fi putut schimba din temelii o cultură. Dar după dispariţia lor nu a urmat nimic. Străpungerile şi iluminările prilejuite de creaţia lor au rămas, în ţările care le-au dat naştere, lipsite de orice consecinţe. Odată ei plecaţi, noi am recăzut în întuneric. Bâjbâim, complet lipsiţi de geniu.“ (Horia-Roman...

Silvia Malaguzzi – Botticelli (Colecţia Adevărul)

Sandro Botticelli (1445-1510) deprinde meşteşugul picturii de la fratele său mai mare, Antonio, alături de care lucrează în atelierul unui aurar, apoi de unul dintre cei mai mari artişti ai vremii, Filippo Lippi. La sfârşitul uceniciei sale în atelierul acestuia, Botticelli creează deja numeroase opere, iconografii, precum Madona cu pruncul şi un înger sau Adoraţia Magilor, lucrare care îl face celebru. Despre aceasta din urmă, criticii au spus că elementele din opera lui Botticelli sunt atât de asemănătoare cu cele din opera lui Filippo Lippi, încât tabloul pare a fi început de maestrul însuşi. Dar lucrarea Adoraţia Magilor atestă şi legătura dintre pictor şi puternica familie de Medici, deoarece există numeroase asemănări între chipurile regilor-magi şi cele ale membrilor familiei de Medici. În vara anului 1481, pictorul este chemat de Papa Sixtus al IV-lea la Roma pentru a realiza frescele Capelei Sixtine de la Vatican. Dintre cele zece episoade pe care papa le-a comandat artiştilor, Botticelli a pictat trei dintre ele şi cel puţin unsprezece portrete ale papilor poartă amprenta stilului său. Majoritatea lucrărilor sale, dintre care se remarcă multe chipuri de Madone, sunt cu temă religioasă, pictorul florentin rămânând în istoria artei drept o personalitate mistică, profund cultivată şi rafinată. La 65 de ani, cu o stare a sănătăţii precară, Botticelli – pictorul a cărui poreclă se trăgea de la sugestia corporalităţii sale („botticelli” înseamnă „butoiaş”) – se stinge din viaţă în condiţii materiale mizere, datorită incapacităţii de a folosi banii cu chibzuinţă. Albumul-monografie, scris de Silvia Malaguzzi, analizează în profunzime opera pictorului Alessandro di Mariano di Vanni Filipepi, cunoscut de istoria artei sub numele de Sandro Botticelli. Unul dintre cei mai importanţi reprezentanţi ai Renaşterii timpurii, Botticelli s-a născut în 1445 şi şi-a început ucenicia la vârsta de 14 ani. A avut, ca toţi ceilalţi artişti ai acelei epoci, o educaţie completă, în atelierul călugărului şi pictorului...

Enrica Crispino – Van Gogh (Colecţia Adevărul)

Vincent Van Gogh s-a născut în 1853 la Groot-Zundert, un sat din nordul Brabantului, în familia unui pastor reformat, care aparţinea vechii burghezii olandeze. Urmează primele clase primare acasă, cu o învăţătoare, iar apoi este trimis la internat în oraşul Zevenberger. La vârsta de 16 ani, mama lui i-a găsit primul loc de munca, în Haga, la un unchi care era negustor de artă. Ajuns la vârsta de 28 de ani, Van Gogh îşi împarte timpul între Haga şi Anvers, hotărât să devină pictor. În 1885 pleacă la Paris, pentru a fi aproape de artiştii impresionişti. Van Gogh era îndeosebi ataşat de Gauguin. În următorii ani, Van Gogh are accese de furie la beţie şi se ceartă din ce în ce mai des cu Gauguin. În urma unei certe aprige între cei doi, Van Gogh îl ataca pe Gauguin cu briciul. Gauguin fuge speriat, iar Van Gogh îşi taie o bucată din urechea dreaptă. Cu aceasta ocazie realizează cât de aproape este de demenţă. În 1889 se internează voluntar în ospiciul dîn Saint-Remy. În 1890 se stabileşte în Auvers, la nord-vest de Paris, un orăşel foarte popular în rândul artiştilor. Se refugiază într-o cămăruţă deasupra unei cafenele şi se dedică exclusiv picturii. Pictează 70 tablouri în tot atâtea zile. Însă nu a rezistat mult timp în acest ritm fanatic. La 27 iulie 1890, iese din orăşel şi se împuşcă în piept, după care se retrage în camera lui, unde îşi petrece noaptea fumându-şi pipa. La ora unu noaptea, Van Gogh, în vârsta de 37 ani, moare din cauza rănii. De acelaşi autor Michelangelo (Colecţia...

Alain Corbin – Istoria corpului. 3 volume

Dacă primul volum al Istoriei corpului porneşte de la aventurile corporale din perioada Renaşterii, cel de-al doilea volum urmăreşte mutaţiile produse de dinamicile secolului al XIX-lea. Cel de-al treilea volum se opreşte cu analiza în secolul XX, aruncând însă zarurile unei discuţii despre evoluţia corporalităţii în viitorul hipertehnologizat. Order Istoria corpului. 3 volume Preţ @ RON150,00 Qty: Adauga in cosul de...