Vincent Van Gogh s-a născut în 1853 la Groot-Zundert, un sat din nordul Brabantului, în familia unui pastor reformat, care aparţinea vechii burghezii olandeze. Urmează primele clase primare acasă, cu o învăţătoare, iar apoi este trimis la internat în oraşul Zevenberger. La vârsta de 16 ani, mama lui i-a găsit primul loc de munca, în Haga, la un unchi care era negustor de artă.
Ajuns la vârsta de 28 de ani, Van Gogh îşi împarte timpul între Haga şi Anvers, hotărât să devină pictor. În 1885 pleacă la Paris, pentru a fi aproape de artiştii impresionişti. Van Gogh era îndeosebi ataşat de Gauguin. În următorii ani, Van Gogh are accese de furie la beţie şi se ceartă din ce în ce mai des cu Gauguin. În urma unei certe aprige între cei doi, Van Gogh îl ataca pe Gauguin cu briciul. Gauguin fuge speriat, iar Van Gogh îşi taie o bucată din urechea dreaptă. Cu aceasta ocazie realizează cât de aproape este de demenţă. În 1889 se internează voluntar în ospiciul dîn Saint-Remy.
În 1890 se stabileşte în Auvers, la nord-vest de Paris, un orăşel foarte popular în rândul artiştilor. Se refugiază într-o cămăruţă deasupra unei cafenele şi se dedică exclusiv picturii. Pictează 70 tablouri în tot atâtea zile. Însă nu a rezistat mult timp în acest ritm fanatic. La 27 iulie 1890, iese din orăşel şi se împuşcă în piept, după care se retrage în camera lui, unde îşi petrece noaptea fumându-şi pipa. La ora unu noaptea, Van Gogh, în vârsta de 37 ani, moare din cauza rănii.
De acelaşi autor
Michelangelo (Colecţia Adevărul)
Leave a Reply