Caragiale I. L. – Teatru

Caragiale a delimitat şi impus teritoriul dramaturgiei româneşti cu numai cinci piese, patru comedii şi o dramă, scrise pe durata a doar unsprezece ani. Timp de un secol şi peste trei decenii, cât a trecut până astăzi de la prima lectură publică a Nopţii furtunoase, cea dintâi dintre marile lui piese, perimetrul problematic, de viziune, stilistic şi tipologic al teatrului românesc, atât în registrul comediei, cât şi în cel al dramei, fie aceasta „de idei“, fantastică ori mitologizantă, a rămas cel stabilit de Caragiale. Pentru literatura dramatică românească el a avut şi are acelaşi rol ca în literatura franceză Corneille, Racine şi Molière laolaltă. I-a fixat, pentru eternitate probabil, tiparele şi întinderea, specificul şi frontierele. Order Teatru Preţ @ RON15,00 Qty: Adauga in cosul de...

Pascale Piquet – Sindromul Tarzan

“Sindromul Tarzan”, ca noţiune psihologică, reprezintă necesitatea cuiva de a rămâne agăţat de persoana care nu i se potriveşte sau de a se balansa convulsiv de la o persoană la alta, de teama de a nu cădea într-un vid emoţional. Cei care suferă de acest sindrom trăiesc cu impresia că ”a iubi” înseamnă a suferi şi că acest lucru presupune sacrificii şi compromisuri. Cum îţi dai seama dacă eşti atins de sindromul Tarzan? E foarte simplu: fie nu suporţi să rămâi singur, sari de la o liană la alta, fie rămâi agăţat de o singură liană, chiar dacă nu te mai...

Irvine Welsh – Davaiștii

Revolta și neputința mocnesc în fiecare dintre personajele romanului Davaiștii. Renton, Sick Boy și alții asemenea lor se dezlănțuie uneori în fapte pline de cruzime, alteori în farse hilare, care se înșiruie pe paginile romanului ca în Trainspotting. Precum într-un film mut, ei sunt hilari sau patetici, provoacă furia sau milă. Order Davaiștii Preț @ RON39,95 Qty: Adauga in cosul de...

Octavian Paler – Viaţa pe un peron

În centrul cărţilor lui Octavian Paler nu se află nici sfântul, nici bruta absolută, nici supraomul nietzschean, ci tocmai omul obişnuit, sumă de calităţi şi defecte, patimi şi slăbiciuni, îndoieli şi angoase. Oricine se poate aşadar proiecta sau regăsi în paginile acestui roman. Fiindcă pe peron nu este El, eroul exemplar ieşit din seria biologică. Pe peron suntem noi. Gravitate fără morgă; asumare şi autoangajare; mize înalte şi blestematele probleme insolubile ale individului şi ale comunităţii; sensibilitate şi conştiinţă; anxietate şi aspiraţie către echilibru; fragilitatea eului şi, ca formă de apărare, proiectarea într-un câmp anistoric al valorilor tari; o ideaţie atât de bogată şi de vie, cuprinsă în tipare de „inviolabilitate“...

Steinhardt – Călătoria unui fiu risipitor. Eseu romanţat asupra neizbânzii

Călătoria unui fiu risipitor i-a surprins pe cei obişnuiţi cu volumele de critică literară sau cu accente memorialistice ale acestuia. Departe de a face referire la cunoscutul episod biblic, scrierea e una de ficţiune. Romanul povesteşte călătoria unui „copil modern” în propria familie: un tânăr evreu relatează aventurile rudelor şi prietenilor săi burghezi – personaje ciudate, adesea nu tocmai morale. Order Călătoria unui fiu risipitor. Eseu romanţat asupra neizbânzii Preţ @ RON39,95 Qty: Adauga in cosul de...

David Prodan – Supplex Libellus Valachorum

„În istorie am pornit deci ca arhivist, am crescut în masele documentare ale arhivelor, în praful documentelor, meserie căreia i-am rămas credincios până la capăt. Toată activitatea mea s-a alimentat, a crescut din masa documentaţiei. Dată fiind natura documentaţiei, m-am stabilizat în istoria Transilvaniei, am frecventat multă bibliografie istorică maghiară. Mentorul adevărat istoric însă mi-a fost cartea franceză, numele ilustre ale istoriografiei franceze. Am crescut desigur la şcoala istoriografiei româneşti, a literaturii române. Orizontul istoric, orizontul culturii în genere mi l-am lărgit autodidact la luminile Occidentului. Scrisul l-am deprins mai mult din lecturi decât din vreo şcoală. Am învăţat gramatică latină, gramatică ungurească, nicicând gramatică românească. Aceasta s-a impus empiric, din ambianţa culturală în care am crescut. Am avut prieteni de condei, am consumat multă literatură, artă, arte plastice, muzică de toate naturile, clasică, populară. Specialitatea e doar meserie dacă nu face cât de cât legătura cu cultura mare“. (Memorii, Bucureşti, 1993, p....