“Sindromul Tarzan”, ca noţiune psihologică, reprezintă necesitatea cuiva de a rămâne agăţat de persoana care nu i se potriveşte sau de a se balansa convulsiv de la o persoană la alta, de teama de a nu cădea într-un vid emoţional. Cei care suferă de acest sindrom trăiesc cu impresia că ”a iubi” înseamnă a suferi şi că acest lucru presupune sacrificii şi compromisuri.
Cum îţi dai seama dacă eşti atins de sindromul Tarzan? E foarte simplu: fie nu suporţi să rămâi singur, sari de la o liană la alta, fie rămâi agăţat de o singură liană, chiar dacă nu te mai mulţumeşte.
Leave a Reply