Stefan Zweig – Orele astrale ale omenirii

„Nici un artist nu este artist tot timpul, pe întreg parcursul celor douăzeci şi patru de ore ale existenţei sale zilnice; tot ceea ce este esenţial, tot ceea ce este durabil în reuşitele sale se înfăptuieşte în rarele momente de inspiraţie. Nici istoria, pe care o admirăm ca pe cea mai mare poetă, cea mai mare artistă a tuturor timpurilor, nu este în permanenţă creatoare. Şi în acest «tainic atelier al lui Dumnezeu», cum o numeşte Goethe cu veneraţie, se petrec nespus de multe lucruri oarecare, banale, cotidiene. Însă uneori, aşa cum în vârful paratrăsnetului se concentrează electricitatea întregii atmosfere, aşa se adună, în cel mai restrâns interval de timp, o neînchipuită bogăţie de întâmplări. Astfel de ore dramatice, în care o hotărâre ce va înfrunta timpul este comprimată într-o singură zi din calendar, într-o singură oră şi adesea într-o singură clipă, încerc să evoc aici. Le-am numit aşa deoarece, luminoase şi statornice ca aştrii, depăşesc în strălucire noaptea efemeră.“ (Stefan ZWEIG) Order Orele astrale ale omenirii Preţ @ RON24,00 Qty: Adauga in cosul de...

Antonia Fraser – Reginele războinice

Reginele războinice alese de Antonia Fraser spre a le fi prezentate cititorilor sunt femei de excepţie, care au fost capabile în egală măsură să-şi conducă ţările şi armatele în războaie. Printre ele se numără Ecaterina cea Mare a Rusiei, Elisabeta I a Angliei, Isabela a Spaniei, Rani din Jhansi şi uluitoarea regină Jinga din Angola. Exemplul emblematic este Boadicea, regina triburilor celte din Britannia romană. Această înşiruire fascinantă de personaje feminine din alte epoci şi civilizaţii nu are cum să nu ne atragă atenţia. Dacă Boadicea a rămas în istorie graţie carului de luptă, ilustrat de grupul statuar de pe malul Tamisei, ce mituri vom descoperi în privinţa celorlalte? Şi în ce fel sunt diferite „reginele războinice“ din zilele noastre, alese în mod democratic: Indira Gandhi, Golda Meir şi Margaret Thatcher? Această carte remarcabilă este mult mai mult decât o selecţie biografică. În paginile ei, descoperim cum au reuşit eroinele Antoniei Fraser să ţină şi să mânuiască frâiele puterii împotriva adversarilor, de cele mai multe ori bărbaţi de seamă. Order Reginele războinice Preţ @ RON32,00 Qty: Adauga in cosul de...

Pierre Manent – Istoria intelectuală a liberalismului

Istoria intelectuală a liberalismului – prezentare esenţială a fundamentelor istorice şi filozofice ale ideii liberale – a devenit, în ediţiile sale succesive, o carte de referinţă. Această abordare „intelectuală“, obiectivă, surprinde atît valorile, cît şi punctele vulnerabile ale liberalismului. Teoreticienii acestui curent de gîndire – de la Machiavelli pînă la Tocqueville – îl călăuzesc pe Manent în realizarea unei machete a istoriei politice a Occidentului, a unui tablou al articulaţiilor sale majore din ultimele trei secole. Cetatea, imperiul, monarhia, corpurile politice, Biserica, statul, individul şi reprezentarea sa sînt doar câteva dintre conceptele luate în discuţie în acest mic tratat în zece părţi, în care sînt identificate şi analizate diversele forme de manifestare ale puterii în raport cu individul şi societatea. Lucrarea lui Pierre Manent aduce mai multă lumină în definirea istoriei politice a lumii în care trăim. Order Istoria intelectuală a liberalismului Preţ @ RON25,00 Qty: Adauga in cosul de...

Caragiale I. L. – Momente

Un clasic provocator, de redescoperit şi recalibrat cu fiecare generaţie „Momentele constituie o multiplă concretizare a faţetelor prin care omul are felul de a fi al «faptului-de-a-fi-unul-împreună-cu-altul». Aici e şi marea intuiţie a lui Caragiale. Această constantă reprezintă un dat ori¬ginar, determinant nu numai, în particular, pentru perechea Mache şi Lache – «unul şi acelaşi în două feţe, doime de o fiinţă şi nedespărţită» –, ci şi pentru existenţa umană în genere. De aceea, individul Momentelor îşi trăieşte, în permanenţă şi cu febrilitate, sentimentul fundamental care nu e altul decât acela al aşteptării celuilalt, fiindcă spectrul singurătăţii îl umple de panică. Sugestiile de interpretare a Momentelor, venite din direcţia filozofiei existenţiale (în special a lui Heidegger), ne explică deplin şi cauza vitalităţii lor neîntrerupte, şi motivul pentru care ele transcend statutul de proză ocazională. În acest context, reproşul lui Caragiale la adresa incapacităţii contemporanilor săi de a-l recepta adecvat devine perfect justificat: «De Momente n-a spus nimeni un cuvânt, deşi e o carte europeană».” (Ion VARTIC) Order Momente Preţ @ RON72,00 Qty: Adauga in cosul de...

Dan C. Mihăilescu – Cartea ca destin

„Tocmai am terminat de recitit, la miez de noapte, cartea. Ei bine, de unde nu o dată m-am declarat nemulţumit , pe parcursul scrierii, observ acum că întregul se susţine. Şi poate captiva, incita, intriga, agasa. Ştiu că las o impresie contradictorie. Din cât sunt mai convins înlăuntrul meu că nu mai am ce să aştept, că toate mizele după care fugi în tinereţe – iubire, carieră, chiverniseală, succes – şi-au consumat forţa de atracţie, dintr-atât lucrez mai efervescent, mă zbengui în arlechinade livreşti şi fac în public figură de impetuozitate impenitentă.“ (Dan C....

Valentin Uritescu – Mi-e dor de tine…

Paginile de amintiri ale lui Valentin Uritescu miros a prospeţime şi candoare. Uritescu nu e cochet sau complezent cu sine şi nu-şi fardează trecutul. El nu vrea să se „vândă“ altfel decât e în realitate. Şi tocmai aici se află o bună parte din farmecul cărţii lui. Mi-e dor de tine… nu e doar o întoarcere în timp, ci şi o declaraţie de francheţe. Faptul nu e greu de explicat. Valentin Uritescu este în primul rând actor, ceea ce înseamnă că-şi duce o parte din viaţă ieşind din pielea unui personaj pentru a intra în pielea altuia. Or, volumul acesta de confesiuni îl pune în lumină pe Valentin Uritescu aşa cum trăieşte el în afara scenei şi a ecranului. Cu bucurii şi temeri, cu nădejdi şi frustrări, cu şovăieli şi complicităţi. Actorul se dezbracă de roluri şi de personaje ca să se înfăţişeze cititorului sub raza autenticului deplin. Fără culori de camuflaj, fără alibiuri, fără justificări. Valentin Uritescu scrie aşa cum se poartă : natural, departe de arabescuri didacticiste, cu un „ce“ hâtru în vorbă şi cu un licăr în...