Gabriel Liiceanu – Jurnalul de la Păltiniş (broşată)

Împreună cu Epistolarul, Jurnalul de la Paltiniş reconstituie în beneficiul tinerei generaţii e astăzi premisele mitului de ordin cultural născut, în anii ’80, în jurul personalităţii lui Noica. „… O astfel de carte istoriseşte o fabulă care, cu sau fără noi, merită să fie inventată.” (Constantin Noica) „Un străin care ar citi Jurnalul ar putea crede că în anii aceia oamenii din România nu făceau altceva decât să se piardă în meditaţii atemporale sau să viseze la soarta civilizaţiei. Jurnalul trece dincolo de limitele inevitabil discrete ale unui text filozofic şi îi dezvăluie adevăratul său gând: căutarea de sine. Crima ce încununează cartea îl priveşte mai puţin pe Maestru cât pe Discipol…” (Emil Cioran)”… Această carte e în realitate un document de epocă, mărturia patetică a unor aspiraţii şi neputinţe care ar putea deveni sensul şi justificarea acestor ani de take-off, hărăziţi generaţiei noastre.” (Andrei Pleşu) „De fapt, ceea ce e în Jurnal de resortul filozofiei rămâne mai mult sau mai puţin enunţiativ, lucru normal, rostul cărţii nefiind de a expune o filozofie, ci de a înfăţişa o atitudine şi un program.” (Alexandru Paleologu) ” Filozofia e pentru ei toţi [maestru şi discipoli] singura preocupare vrednică a reţine cugetul şi veghea omului, iarăşi şi iarăşi: ea, delecta, suverana… Restul nu-i decât deşertăciune, băcanie, irosire a vremii, carenţă a spiritului. Şi se ajunge astfel la o nevoită, dar reală trufie…” (N. Steinhardt) Order Jurnalul de la Păltiniş Preţ @ RON39,90 Qty: Adauga in cosul de...

Andrei Pleşu – Din vorbă-n vorbă. 23 de ani de întrebări şi răspunsuri

„Am fost eu însumi surprins de cantitatea neobişnuită de texte care s-au adunat în urma dialogurilor purtate de-a lungul vremii. O masivă investiţie de timp şi de energie! Dar nu efortul cheltuit de mine în ultimele două decade a fost motivaţia alcătuirii acestei cărţi. Şi cu atât mai puţin înclinaţia de a etala opinii personale, hrănite de o subterană egolatrie. Am constatat însă că, acoperind un interval de aproape un sfert de secol, interviurile au o substanţială dimensiune documentară. Sunt anii în care România s-a angajat în cursa integrării europene şi euro-atlantice, anii dezbaterilor legate de înfiinţarea CNSAS, anii mai multor guverne şi preşedinţi, anii în care probleme esenţiale pentru reaşezarea noastră în normalitate au constituit substanţa vieţii publice, a neliniştilor şi a speranţelor noastre. S-a întâmplat să fiu contemporan cu această perioadă şi, nu o dată, direct implicat în desfăşurarea evenimentelor. Mărturia mea poate fi, aşadar, o legitimă notă de subsol a istoriilor viitoare.“ (Andrei PLEŞU) Perioada subîntinsă în jocul întrebare-răspuns al cărţii este 1989—, astfel încât ea poate fi citită şi ca o „istorie a României din ultimii 23 de ani”, o istorie văzută, trăită şi povestită de autor de pe poziţia celui care a fost discipol al lui Noica, urmărit de Securitate, dat afarã din Institutul de Istoria Artei şi exilat la Tescani, apoi, după 1989, ministru al culturii, ministru de externe, consilier prezidenţial, fondator şi rector al New Europe College. Acest parcurs biografic al lui Andrei Pleşu, dimpreună cu disponibilitatea sa de a se lăsa provocat de întrebări şi de a investi în fiecare răspuns dat ceva din experienţele sale formatoare şi din judecata nepătimaşă dau cititorilor privilegiul de a fi martorii unui dialog profund, generos, cu accente vii, confesive, de viaţă personală, pe alocuri, sau obiective, de rece diagnostic al vieţii politice, sociale ori culturale. de acelaşi autor: Minima moralia Despre bucurie în Est...

Grigore Leşe – Acum ştiu cine sunt. Însemnări şi aduceri aminte

„Vreau să urc pe muncei, să simt mirosul de fâneaţă coaptă. Să mă liniştesc şi să-mi adun gândurile. Mi-e dor să ascult vântul, să ascult cum freamătă pădurea. Să ascult liniştea nopţii. Aici oamenii nu umblă noaptea, ca huhurezii. Nu-s ceasurile bune. În oraşe oamenii umblă între ceasuri… Când sunt în Bucureşti, cânt în gând şi-mi imaginez lumea mea de-acasă, de demult. Adeseori, când traficul e bară la bară şi totul pare zadarnic, iau fluierul din geantă. Cunosc semafoarele din drumurile mele de zi cu zi, ştiu când am timp de o hore şi când de un joc, zic în fluier până când se amestecă verdele cu roşul, până când claxonul din spatele meu spintecă aerul, până când li se amestecă glasurile precum stările mele. Mă izolez în cântec şi aşa reuşesc să mă regăsesc. Funcţionează. E ca o călătorie în timp într-o lume mai bună, mai frumoasă, mai adevărată.“ (Grigore LEŞE) Order Acum ştiu cine sunt. Însemnări şi aduceri aminte Preţ @ RON27,00 Qty: Adauga in cosul de...

Sabina Cantacuzino – Din viaţa familiei Ion C. Brătianu

„Sabina [Cantacuzino], Tanti Bi (cum o chemam noi cu toţii – copiii), era un personaj extraordinar… Avea o prestanţă de regină. Deşi mică, părea şi devenea chiar, în chip misterios, mare. Era frumoasă ca doamnă bătrână, bătrână, o frumuseţe imperială şi doar aparent distantă, aristocratică… Se plimba repede şi energic, zilnic, la şosea, de la un capăt la celălalt şi înapoi, sau în pădurea, pe atunci pustie şi minunată, de la Băneasa… Povestea minunat episoade din copilăria lor [a fraţilor Brătianu]… Era foarte cultă. Iubea şi cunoştea muzica în profunzime. În casa ei se dădeau concerte de cameră şi cânta sonate George Enescu… Mai ales avea un mare simţ al dreptăţii şi egalităţii. Ea a organizat şi întreţinut căminul de copii cu primul sistem Montessori aplicat în ţară. La fel, tot ea a înfiinţat şi şi-a dat timpul şi energia ei totală pentru un cămin de bătrâni, model… Trăia singură de tot în casa ei atât de frumoasă, înconjurată de mobilă, tablouri şi bibelouri minunate… Avea o vitalitate şi o agilitate absolut extraordinare până s-a îmbolnăvit… Nimeni din familie nu a ştiut că e bolnavă, nimeni… Tanti Bi detesta slăbiciunea, lăcrămarea, văicăreala, mila. Era o stoică.” (Pia Pillat, în Sufletul nu cunoaşte distanţele) Sabina Cantacuzino, fiica lui Ion C. Brătianu şi sora lui Ionel, Dinu şi Vintilă Brătianu, a început să-şi scrie memoriile, folosind însemnări proprii şi corespondenţa familiei, în 1921, când se împlineau o sută de ani de la naşterea celebrului ei tată. Dar nu atât înfăptuirile politice ale acestuia, cât viaţa privată a numeroasei sale familii constituie subiectul acestui prim volum care acoperă perioada 1821 –, adică cei 70 de ani cât a trăit Ion C. Brătianu. Întâmplările vieţii obişnuite de la moşia Florica şi mai târziu din casa de la Bucureşti, naşteri, căsătorii şi morţi, sărbători de familie şi baluri, studii în străinătate şi vacanţe, atentate...

Sarah Dunant – Sânge şi splendoare

O cronică flamboaiantă a uneia dintre cele mai spectaculoase familii din istoria lumii semnată de o maestra a ficţiunii istorice. Spre sfârşitul secolului al XV-lea, frumuseţea şi prosperitatea Italiei sunt marcate de violenţă şi corupţie, mai cu seamă la Roma şi în sânul Bisericii Catolice. Cardinalul Rodrigo Borgia îşi foloseşte influenţa, cumpărându-i pe înalţii prelaţi, pentru a ajunge Papa Alexandru VI. Un papă spaniol într-un oraş italian însă e prilej de controverse şi conflicte pe care doar calităţile de excelent strateg şi diplomat ale lui Rodrigo Borgia le pot surmonta. Dacă familia Borgia e destinată să triumfe, acest charismatic politician cu un imens apetit pentru femei şi distracţii nu se va da în lături să-şi folosească propriii copii, pe Cesare şi Lucrezia, pentru a reuşi. Spulberând miturile din jurul familiei Borgia, Sânge şi splendoare este un roman convingător, riguros şi captivant care reînvie lumea acesteia şi, totodată, celebrează forţa implacabilă a istoriei înseşi. Rodrigo Borgia urcă în scaunul papal începând cu anul 1492. Un politician abil, bun cunoscător al firii omeneşti şi mai ales al slăbiciunilor şi dorinţelor ei, Papa Alexandru VI visează să-şi atingă scopurile politice folosindu-se de membrii familiei ca de nişte simpli pioni, dar şi să-i păstreze pe aceştia în jurul lui, pentru că are nevoie de tandreţea şi căldura lor. Lucrezia Borgia e cea dintâi victimă a maşinaţiunilor politice ale tatălui ei: în vârstă de doisprezece ani când începe acţiunea romanului, ea va trece prin trei căsnicii, în drumul de la inocena copilăriei la experienţa dureroasă a maturităţii. Prototip al Principelui lui Machiavelli, Cesare, fratele ei, a cărui iubire pentru Lucrezia e aproape incestuoasă, devine un războinic rece, calculat şi necruţător, capabil de fratricid – el este, de altfel, autorul moral al morţii fratelui său Juan. În cursa nebunească pentru putere şi faimă, membrii familiei Borgia scriu cu sânge un episod esenţial din istoria Romei,...

Niels Bohr – Teoria atomică şi descrierea naturii

Nici o răsturnare de perspectivă în ştiinţă nu e comparabilă cu cea produsă, în primele decenii ale secolului XX, de apariţia mecanicii cuantice. Întreaga lume a concepţiilor clasice despre natură se prăbuşea, pentru a face loc unor idei stranii, în răspăr cu intuiţia comună după care, de secole, se călăuzise cunoaşterea. În avangarda fizicienilor care au săvârşit această schimbare radicală s-a aflat danezul Niels Bohr – nu numai că a creat primul model coerent al atomului, dar a dat acea interpretare a teoriei cuanitice care rămâne şi azi în vigoare. Teoria atomică şi descrierea naturii conţine patru articole scrise de Bohr în anii ’20, mărturii ale dezbaterii intelectuale aprinse din jurul noilor idei cuantice. Dincolo de importanţa lor istorică, aceste texte ne confruntă cu probleme ştiinţifice şi filozofice care nu şi-au pierdut nimic din actualitate. Surprinzătoare şi seducătoare e, poate, mai ales analogia pe care o face Bohr între teoria cuantică şi psihologie. Order Teoria atomică şi descrierea naturii Preţ @ RON25,00 Qty: Adauga in cosul de...