De Octav Popa Lampa cu căciulă a lui Florin Lăzărescu este o apariţie oarecum stranie în literatura contemporană, preponderent îndreptată spre a înobila urbanul ca fundal de manifestare a epicului. De această dată, ruralul este trezit la viaţă şi înfăţişat autentic prin ochii infantili şi sinceri ai unui copil crescut sub vatra satului românesc. Lampa cu căciulă, titlul desemnat să vorbească în numele întregului volum, este de fapt povestea vedetă, hit-ul, o istorisire ecranizată la dimensiunile unui scurt-metraj în anul 2006 sub bagheta regizorală a lui Radu Jude. De ce povestea hit? Pentru că “a prins la public”, scurt-metrajul având un succes fulminant, câştigând peste 30 de premii la festivaluri internaţionale. Florin Lăzărescu are tendinţa să jongleze cu o suită de cuvinte comune, la auzul cărora unii şi-ar putea pune sfios mâinile la urechi, alţii ar putea râde pe înfundate; iar asta pentru că ne-am obişnuit să citim eufemisme şi fraze întortocheate pregătite să camufleze ceea ce ar putea leza gustul nostru rafinat pentru lectură. Autorul nu îşi cenzurează naturaleţea personajelor, fapt ce îl ajută foarte mult să le facă cunoscute cititorului ca atare. Volumul prezintă o succesiune de 10 povestiri, ce împărtăşesc acelaşi unghi de a privi evenimentele, viziunea ingénuă a copilului de odinioară relatată de un om matur care nu îndrăzneşte să o întrerupă şi să o distorsioneze cu inserţii proprii. Prima poveste, cu care se deschide Lampa cu căciulă, este Ursoaica Lili şi Balena Goliat. Povestirea o are în atenţie pe mama, micuţa îndrăgostită până peste urechi de un pădurar cu vorba aparte. Ca orice copil a acelor vremuri, bâlciul era necunoscutul miraculos, iar când iubirea se anunţa să ia parte la el, orice sacrificiu de a-i fi în preajmă merită efortul. Ursoaica Lili şi balena Goliat, personajele eponime ale poveştii, sunt atracţia circului, iar dacă prima se înclina reverenţios în faţa publicului drept cea mai...
