Lucian Dan Teodorovici – Matei Brunul

De Marius Ghilezan Matei Brunul, portretul unei Românii pierdute Lucian Dan Teodorovici, scriitorul din Iaşi, oraşul care a dat pe stil nou cei mai buni povestitori, ne surprinde cu o nouă carte: Matei Brunul, o portretizare fără egal a sincopei istorice prin care am trecut, timp de cincizeci de ani. Autorul nu este doar singurul român care a ajuns în The New York Times, făcând celebră practica însemnării gâştelor pentru a nu fi furate, ci şi primul care reuşeşte o frumoasă alegorie, tristă ce-i drept, a Omului nou, acel individ apărut pe lume odată cu tancurile sovietice, pierzându-şi identitatea şi memoria. Cu o pedanterie nemţească şi cu o scrupulozitate a detaliilor remarcabilă, Teodorovici ţese tapiseria gri tern a unei Românii învinse, peste care proiectează destinul lui Matei Brunul cu frica, izolarea, ruşinea şi regretele unui marionetist ce a învăţat să-şi iubească doar păpuşa, pentru ca mai apoi, ca-n Fenomenul Piteşti, torţionarii. Evident că cei mai apropiaţi oameni, securistul Bojin şi în final Eliza, printr-o timidă dragoste, dovedită în cele din urmă tot om al sistemului, fac parte din universul său închis. La începutul lecturii aveam speranţa că voi găsi “Opiniile unui clovn” în variantă autohtonă a celebrei cărţi a lui Heinrich Böll. Mai apoi, în desişul descriptio, romaine, fiind prevenit că: ”istoria mare are întotdeauna o putere covîrşitoare asupra istoriei mici, personale” am crezut că voi fi provocat cu teme dostoievskiene, polifonii, dar m-am trezit într-un spaţiu pe care l-aş fi dorit uitat. Aprofundat în lectura cărţii, mi-am dat seama târziu că nu e o carte pentru mine, prea îmi coboară din amintiri tenebrele. Personal, aş fi aşteptat, să mă regăsesc ca învingător în volumul lui Teodorovici, nu ca un învins, mai ales că pe la Naidăş, satul de graniţă din finalul povestirii, trebuia să trec şi eu frontiera  în 1989. . În Matei Brunul nu-l găseşti pe Kafka,...

Haruki Murakami – Iubita mea, Sputnik

Iubita mea, Sputnik este o poveste de dragoste modernă, cu accente de roman poliţist. Într-o primăvară, la vîrsta de douazeci şi doi de ani, Sumire, o tînără nonconformistă ce visează să devină scriitoare, se îndrăgosteşte pentru prima oară în viaţă. Este o dragoste copleşitoare, ca o tornadă ce se năpusteşte peste o cîmpie întinsă. De aceea, pentru Sumire nu contează faptul că persoana de care se îndrăgostise este cu şaptesprezece ani mai în vîrstă ca ea şi, mai mult, că este tot femeie. Cele două îşi petrec vara pe o mică insulă din arhipelagul grecesc. La un moment dat, Sumire dispare fără urmă. Nimeni nu reuşeşte să o găsească sau să explice dispariţia misterioasă. Order Iubita mea, Sputnik Preţ @ RON19,95 Qty: Adauga in cosul de...

Korossi Jozsef – Ruleta maghiară

Un dialog despre poezie, stat, societate, cultură, naţiune, istorie recentă este întotdeauna interesant. Însă atunci când cei doi interlocutori sunt un important editor şi scriitor din Ungaria — Kőrössi P. József — şi un politician maghiar din România de prim rang, pe care (din păcate) destul de puţini îl cunosc şi ca poet — Markó Béla —, demersul capătă o greutate aparte. Cartea debutează ca un volum de memorii, cu istorii personale, amintiri şi mărturii în premieră. Anii de şcoală în Târgu Secuiesc, studenţia petrecută la Cluj, primii ani de muncă în învăţământ la Târgu Mureş, implicarea în viaţa politică şi ascensiunea în fruntea UDMR, toate acestea sunt jaloane biografice printre care se strecoară omul de stat şi poetul Markó Béla, reuşind un atent balet între simţul datoriei faţă de cei care l-au ales să-i reprezinte şi conştiinţa artistului a cărui voce se aude din păcate prea încet. Volum la graniţa dintre interviuri, convorbiri, scriere confesivă şi eseu, în text fiind inserate din când în când şi poeme, mai vechi sau mai noi, Ruleta maghiară apare într-o ediţie revizuită şi prescurtată faţă de originalul maghiar. Cu toate acestea, referinţele culturale sunt numeroase, la fel şi cele politice. Markó Béla nu ezită să fie tranşant când este cazul, dar de la un capăt la altul al cărţii îşi păstrează obiectivitatea, fără patimi şi fără a ceda vreun moment ispitei unui naţionalism greşit înţeles. Din discursul lui onest şi bine articulat răzbat când note ironice sau autoironice, când vorbe înţelepte care vădesc atât maturitatea şi detaşarea unui om de stat cu viziune şi anvergură, cât şi fragilitatea unui suflet de artist. Order Ruleta maghiară Preţ @ RON30,00 Qty: Adauga in cosul de...

Liviu Ornea – Bifurcaţii

Datorită inflaţiei de eseistică proastă din ultimii 24 de ani, mâzgălită de nechemaţi în ţărână şi-n scris, mulţi cititori şi chiar literaţi s-au îndepărtat de această artă considerând-o un gen parazitar, paraliterar, oarecum asemănător jurnalului, dar mai puţin spectaculos. Au rămas doar câţiva autori într-o zonă care se dovedeşte astfel a fi destul de dificilă în ciuda impresiei contrare. Să scrii pe nenumărate teme şi să atragi constant cititorul de la o pagină la alta pe întreg parcursul unui volum este un exerciţiu complicat, anevoios, pe care Liviu Ornea îl rezolvă în chip strălucit şi, aparent, fără efort. Toate salturile de la amintiri despre şcoală, părinţi, prieteni, la moravuri şi politică, de la cimitire şi impostură la literatură, filme, muzică, teatru şi învăţământ sunt făcute cu uşurinţa dată de sinceritatea în scris ca o prelungire anatomic-sufletească a onestităţii în viaţă, de talent, umor şi fondul grav al unui intelectual de marcă — mixajul acestora dă ceea ce defineşte scrisul lui Liviu Ornea: farmecul invariabil al unui scriitor adevărat, în chip deloc bizar matematician de profesie. Răzvan Petrescu Order Bifurcaţii Preţ @ RON30,00 Qty: Adauga in cosul de...

Dragan Stoianovici – Din cuprinsul logicii. Priviri istorice şi critice

În binecunoscutul mod de organizare a materialului logicii asertorice de bază, analiza propoziţiilor compuse şi a inferenţelor cu ele constituie nivelul cel mai elementar al teoriei logice, care nu presupune ideile de predicat şi cuantificare, prin care se exprimă generalitatea. De aceea este şi expus în ordine primul, înaintea acestora. În ordine epistemică, însă, sau în ordine pragmatică, operarea cu compuşi verifuncţionali presupune credinţe generale şi aptitudinea de a le instanţia, adică de a formula propoziţii compuse singulare sprijinite pe ele. Într-o formulare mai concisă şi mai pregnantă: din perspectiva logicii, analiza propoziţiilor moleculare şi a raţionamentelor cu ele este considerată primordială faţă de teoria cuantificării şi presupusă de aceasta. Pe când dintr‑o perspectivă epistemologic-pragmatică, invers, primordială ne apare a fi operarea cu generalităţi, iar formularea şi utilizarea de propoziţii compuse ni se înfăţişează ca un pas secund şi dependent de aceste generalităţi. Eminescu a avut de făcut faţă uneia din acele situaţii absurde când o idee adevărată este anevoie de susţinut pentru că aparenţele favorizează opinia contrară; iar strania situaţie apăruse din vina lui Maiorescu. Într-un cuvânt, poetul era de părere că Maiorescu s-a expus singur — dintr-o regretabilă neglijenţă — unor bănuieli sau unor clevetiri nesin-cere ale adversarilor săi politici, dar pe de altă parte avea certitudinea că eminentul profesor nu era nicidecum un plagiator, iar manualul său de logică reprezenta la noi, în raport cu scopul în care fusese scris, o lucrare cât se poate de valoroasă. În contra-recenziile sale, aşadar, Eminescu era convins că apără o cauză dreaptă, dar simţea totodată că şansele de a-i convinge pe ceilalţi de acest lucru nu sunt, din păcate, foarte mari. Order Din cuprinsul logicii. Priviri istorice şi critice Preţ @ RON25,00 Qty: Adauga in cosul de...

Danuta Walesa – Visuri şi secrete

Cineva m-ar putea întreba: dac-aş fi ştiut cum va arăta viaţa mea, aş mai fi plecat din satul natal, m-aş mai fi scăldat o dată în aceeaşi apă? Da! Pentru că nici măcar în vise nu mi-am putut imagina o asemenea viaţă. Şi pentru că eu am nevoie de stimuli puternici, îmi trăiesc din plin emoţiile. Iar viaţa alături de Lech Wałęsa şi tot ceea ce s-a întâmplat în această viaţă mi-a oferit stimulii de care aveam eu nevoie, chiar dacă au existat şi clipe dramatice. Îi sunt recunoscătoare sorţii pentru tot ce mi-a dat. Sunt recunoscătoare că eu, Danuta, venită dintr-un sat uitat de lume, am reuşit să pătrund în lumea largă, am ştiut să simt intuitiv cum trebuie să mă comport.   Greutăţile îndurate, renunţările, umilinţele şi înjosirile au fost răscumpărate de momentele frumoase pe care le-am trăit: evenimentele din august 1980, primirea, în numele soţului meu, a Premiului Nobel pentru Pace, întâlnirile cu Sfântul Părinte Papa Ioan-Paul II. Şi, într-adevăr, dac-aş putea întoarce timpul înapoi, n-aş schimba nimic. Cu peste patruzeci de ani în urmă, în 1969, n-am greşit, căsătorindu‑mă cu soţul meu. Nu regret nimic!   Danuta Wałęsa   Order Visuri şi secrete Preţ @ RON40,00 Qty: Adauga in cosul de...