„Am împlinit, la 3 martie anul acesta, 81 de ani. O viaţă de om, cu bune şi mai puţin bune. Am fost martor şi actor al multor evenimente, dintre care unele au schimbat cursul istoriei. În câteva dintre aceste schimbări se poate găsi şi contribuţia mea. […] Trecerea în revistă a istoriei celor 21 de ani de la Revoluţia din Decembrie 1989, cu reuşite şi nereuşite, cu experienţe pozitive şi negative, cu bune şi cu rele, trebuie să fie prilej de învăţăminte pentru toţi, să ne inspire pentru a găsi căile cele mai potrivite de redresare şi de cuplare a României la procesul în curs de construcţie europeană, în condiţiile adâncirii procesului amplu de globalizare a economiei şi a vieţii sociale, în beneficiul tuturor cetăţenilor ţării.“ „Sunt un om de stânga, nu neg şi nu-mi reneg trecutul. Mi-l asum, cu toate ale lui. Dar nimeni nu-mi poate reproşa lipsa bunei-credinţe în ceea ce am făcut. Şi nici faptul că nu aș fi evoluat, că nu aș fi învăţat din lecţiile pe care viaţa şi oamenii mi le-au dat. […] Nu m-a interesat puterea în sine şi nu am folosit puterea pe care am avut-o pentru a face rău sau în interes personal. Puterea devine interesantă doar în momentul în care ai un proiect, şi ea devine un instrument pentru materializarea lui. Nimic nu corupe mai mult decât puterea. Şi trebuie să fii, moral vorbind, extrem de puternic pentru a nu te lăsa corupt de putere. Îmi place să cred că pe mine puterea nu m-a corupt. Mulţi au fost uimiţi de modul firesc în care s-a făcut transferul de putere în 1996, după ce domnul Emil Constantinescu a câştigat alegerile prezidenţiale. Cei care se aşteptau la altceva nu mă cunosc. Nu mi-am dorit puterea, în 1989, ci mi-am asumat o responsabilitate. Era normal să fiu primul care să respecte...
