Sofia Tolstaia – Viaţa mea. Fragmente de jurnal

În 1862, după căsătoria cu Lev Nikolaevici Tolstoi, Sofia Andreevna Bers începe să scrie un jurnal pe care îl va continua cu acribie până la sfârşitul vieţii. Jurnalul ei este cronica unei familii aristocrate medii, cu nelipsitele-i conversaţii, picnicuri, partide de vânătoare şi seri muzicale. O viaţă în aparenţă liniştită, în care Sofia încearcă să facă faţă nevoilor cotidiene, să administreze cu parcimonie banii, transcriind şi corectând în acelaşi timp lucrările lui Tolstoi. Încearcă să nu dezamăgească pe nimeni şi mai ales să păstreze unită familia. Sofia a avut parte de un destin contradictoriu: soţie a unuia dintre cei mai mari scriitori din toate timpurile, îşi idealizează soţul, care este în acelaşi timp şi cauza suferinţelor ei. Mamă a treisprezece copii pe care îi iubeşte enorm, cunoaşte drama despărţirii şi a continuei griji. Femeie complexă, cu o energie inepuizabilă şi un suflet de artistă, ea traversează împreună cu toată familia Tolstoi o perioadă frământată din istoria Rusiei, reuşind să fie alături de soţul ei vreme de mai bine de jumătate de secol. Acest jurnal nu este doar povestea vieţii contesei Tolstaia, ci prietenul ei cel mai bun, contrapartida la viaţa şi căsnicia ei. Order Viaţa mea. Fragmente de jurnal Preţ @ RON29,90 Qty: Adauga in cosul de...

Sega – Namaste. Un roman de aventuri spirituale în India

Între două sesiuni de meditaţie pe muzică asurzitoare ori în întuneric ca smoala, Sega are parte de fapt de adevărata aventură indiană

Recomandările lui Steinhardt pentru a învinge sistemul

100 de ani de la nașterea Monahului Nicolae Delarohia În ziua de 29 iulie 2012 Nicolae Steinhardt ar fi împlinit 100 de ani. El s-a născut în comuna Pantelimon, într-o familie de evrei bogați, tatăl său fiind director la o fabrică de mobilă. Era rudă prin alianță cu Sigmund Freud. A terminat Dreptul la București. A fost arestat în dosarul “Noica-Pillat”, pentru că a refuzat să devină turnător al grupului de intelectuali, din care făceau parte “dușmanii poporului:” Dinu Pillat, Alexandru Paleologu, Vladimir Streinu, Sergiu Al-George, Păstorel Teodoreanu, Dinu Ranetti, Mihai Rădulescu, Theodor Enescu, Marieta Sadova, Simona Mironescu. În temniță a trecut la religia ortodoxă. După moartea tatălui său a căutat o mănăstire unde să se călugărească. A fost primit doar la Rohia, unde și-a desăvârșit testamentul spiritual “Jurnalul fericirii”. Deși manuscrisele au fost confiscate de trei ori de către Securitate, fragmente au ajuns la Radio Europa liberă. Celebrul filosof creștin-ortodox s-a sfârșit în ziua de 30 martie 1989, fiind răpus de o angina-pectorală. Peste doi ani, cartea sa a luat aproape toate premiile literare. Apoi s-a tradus în opt limbi. În curând, la Mănăstirea unde odihnește trupul distinsului gânditor și unde veghează sufletul său se va ridica un centru cultural, de o dimensiune neobișnuită. Asta cu grija Arhimandritului Serafim Man, a cărui salvare de la moartea coincide cu intrarea în stăreție a monahului Nicolae. “În 1978, domnul Steinhardt petrece o vară în Casa Poetului,” mărturisește azi Părintele Macarie, unul dintre cei 15 călugări care au mai rămas în Mănăstirea ce-și cucerește faima tot mai mult datorită filosofului. Ion Alexandru, poetul ardelean, venea deseori la Rohia și locuia într-o casă destul de spațioasă. Aici este primit în acea vară într-o cămăruță și Nicolae Steinhardt. Starețul așezământului îl roagă să-I găsească un om de litere care să-i rânduie cele 23.000 de titluri din Bibliotecă. Peste un an, filosoful se reîntoarce,...

Alicia Dujovne Ortiz – Dora Maar. Prizoniera privirii. Viaţă, vocaţie, viziune

Întâlnirea cu Pablo Picasso, la cafeneaua Les Deux Magots, moment în care Dora Maar îi înmânează faimosului pictor mănuşile ei însângerate, după ce îşi tăiase degetele cu un cuţit, îi va schimba viaţa fotografei de origine argentiniană. Faimoasa relaţie dintre Dora şi Picasso e descrisă de Alicia Dujovne Ortiz drept o combinaţie de masochism, suferinţă şi vanitate, desfăşurându-se în centrul vieţii mondene a grupului suprarealist parizian, pentru care „morala” e cuvântul cel mai detestat. Iată o biografie a Dorei Maar care se citeşte cu multă pasiune. Alicia Dujovne Ortiz are un mare talent pentru biografiile de grup. Vom descoperi, astfel, în cartea ei toată spuma lumii literare şi artistice dintre cele două războaie mondiale. Josyane Savigneau, Le Monde E, cu siguranţă, nevoie să fii argentinian şi romancier – altfel spus, să vii dintr‑un mediu cultural bogat şi să stăpâneşti o scriitură subtilă – pentru a povesti, din interior, viaţa misterioasei femei care a fost Théodora Markovitch, alias Dora Maar. Fără a aluneca spre genul aşa-ziselor biografii în stil american, Alicia Dujovne Ortiz pătrunde, cu delicateţe, în intimitatea acestei femei stranii, intrată în istorie mulţumită – sau mai degrabă din cauza, ar spune Dujovne Ortiz – lui Picasso, căruia i-a fost, timp de câţiva ani, amantă şi model. Michele Gas, Télérama De la Cocteau la Lacan – aceasta e epoca pe care o înfăţişează Alicia Dujovne Ortiz. Pe parcursul unei investigaţii psihologice pasionante, prin paginile cărţii defilează o pleiadă de artişti ai avangardei franceze şi de figuri celebre. Cu lirism, dar şi cu precizie jurnalistică, Dujovne Ortiz desenează tabloul unei femei misterioase, căreia critica din zilele noastre îi atribuie, în sfârşit, rolul care i se cuvine. Radio France Order Dora Maar. Prizoniera privirii. Viaţă, vocaţie, viziune Preţ @ RON32,00 Qty: Adauga in cosul de...

Aurora Liiceanu – Prin perdea

Aurora Liiceanu păstrează discreţia asupra relaţiilor sale cu fostul ei soţ, Gabriel Liiceanu, şi evită – fără ostentaţie – amănuntele despre viaţa ei intimă. Prin perdea se vede destinul unei luptătoare care, privată de libertăţi în anii comunismului şi de avantajele unei căsnicii deosebite, îşi vede de drumul său abrupt: de la cercetător al Institutului Psihologic, la femeie de serviciu, doar pentru că Ceauşeştilor nu le-au plăcut meditaţiile transcedentale. În prim-planul biografiei se găseşc fiul ei, dar si traseul profesional, cu interesante consideratii referitoare la psihologie sau la maeştrii cu rol formator pe care i-a cunoscut. Dacă am căuta vreun filon dramatic în adâncimile gândirilor sale tot nu am găsi vreun fir de ranchiună, de obsesie sau disperare. Cartea de amintiri a Aurorei Liiceanu ar putea fi un îndrumar pentru femeile singure care vor să reuşească în viaţă fără a se îndatora nimănui şi fără a aştepta să le găsească cineva norocul. De acelaşi autor Rendez-vous cu lumea Order Prin perdea Preţ @ RON29,95 Qty: Adauga in cosul de...

Peste Ocean, personajele clasice devin „cool”. Cum ar arăta Vitora Lipan scriind pe Macbook Air?

Adolescenţii încă citesc cărţile clasice. Aceasta este concluziaJuliei Bossman dintr-o analiză apărută la sfârşitul lunii iunie în „The New York Times of Books”. Pentru a atrage tot mai mult generaţia „Twilight”, editorii americani reintepretează rolurile personajelor celebre ca Emma, Jane Eyre. Au tipărit coperţi noi: în care acestea poartă jachete provocatoare, moderne, in nuanţe îndrăzneţe de roşu aprins si verde semafor. Studiile de peste Ocean arată că tinerii preferă încă scrierile autorilor clasici, dar doresc ca eroii şi eroinele să nu fie boring. După succesul seriei „Amurg” au apărut o sumedenie de romane bazate pe acţiuni paranormale, care au inspirat mulţi alţi autori. Celebra carte a lui Bram Stocker, „Dracula„, în noua ediţie a unei edituri din grupul Penguin, are pe copertă o femeie fantomă cu păr vâlvoi de platină, iar scrisul curge dintr-o piscină în râuri de sânge, în culori ţipătoare. Când te gândeşti ce coperte prăfuite au cărţile clasicilor din literatura şcolară, îţi vine să fugi. Cum ar arăta Vitora Lipan scriind pe Macbook Air? Sau scena violului din  „Ion”? cu mult sânge? Dar Victor Petrini în post de parlamentar al unei alianţe de o o anumită culoare? Ca să nu mai  spunem că „Cireşarii” ar putea fi oricând în ţoale re rapări. Tinerii i-ar simţi mult mai...