Avem, pe de-o parte aici, în Enter Ghost, pledoaria şi memorialul unui tânăr comparatist de cea mai bună calitate. Bogdan-Alexandru Stănescu citeşte şi reciteşte mari scriitori cu o frenezie de care alţii nu sunt capabili nici măcar în scenele de zi cu zi. E energic şi acaparator în faţa literaturii bune. În plus, pentru el, epifaniile există, aşa că n-are nicio sfială în a-l convoca, peste timp şi peste lumi, chiar pe Osip Mandeleştam, fiind încredinţat că, într-un fel sau altul, acesta îl va înţelege. E atât de sigur că scrisul înseamnă viaţă încât operează adevărate grefe de sensibilitate (alipind, de pildă, fanteziile lui Flaubert cu episoade trăite de Joyce). Pe de altă parte (şi, aş zice, în primul rând), din subteranele acestei cărţi răzbate o aspră diatribă adresată celor care astăzi mimează actul lecturii, profesionişti cu patalama (dar fără imaginaţie), dispeceri, de fapt, ai unor truism mai vechi sau mai noi. Diferenţa se vede cu ochiul liber: aşa cum o citeşte Bogdan-Alexandru Stănescu, literatura are un sens. O vor constata până şi scepticii.
Cosmin Ciotloş
Adauga in cosul de cumparaturi.
Leave a Reply