După ani trăiţi departe, tot în dor şi tot în jale,
Astăzi, Te întorci Acasă! Calci pământul Ţării Tale!
Zi de zi, în ruga serii, lângă Crist Te-am pomenit,
Şi de-aceea mic şi mare, Îşi urăm: „Bine-ai venit!”
Hai sărută plaiul nostru, căci pe el întâiu-Ţi pas
E-mplântat în trupul Ţării şi-n istorie-a rămas.
Îngenunche-n faţa gliei! Du urechea la pământ,
Ca s-auzi, O, Doamne Sfinte, câte gemete mai sunt…
Tu ascultă cum ţăranii plâng pământul! Plânsu-i trist,
Căci pământu-i dat de-un Rege şi-i răpit de-un comunist.
Strigă tare, ca s-audă toţi acei ce n-au ştiut,
Cum că România Mare, tot de-un Rege, s-a făcut,
Cum trosnea a casei grindă, sub belşugul ce-l ducea,
Şi cum cea din urmă babă, cel puţin, o vacă-avea,
Cum credinţa fu CREDINŢĂ şi cum omul era OM!
Spune cum INDEPENDENŢA, de la turci, ne-am câştigat
În războiul care-atuncea, tot de-un Rege-a fost purtat!
Tu ne-ai smuls din Iadu-acela care ţara pârjolea
Şi ne-ai dat ARDEALUL, iarăşi, fiindcă după noi, plângea.
Ne-ai adus şi Bucovina, Basarabia mănoasă
Ce priveau mereu, spre graniţi şi cereau să vină-Acasă.
Chiar plecarea-Ţi fu REGALĂ: numai doi Te-au „vizitat”
Şi-au cerut să pleci din Ţară; Tu n-ai tras, Te-ai conformat!
Astăzi, mii de oameni strigă: jos CUTARE sau CUTARE,
Însă cel vizat n-aude, că neruşinarea-i mare!
Leave a Reply