Una din temele obsesive ale lui Andrei Zbîrnea este continua destructurare interioară, pulverizarea în internet, în rețele de socializare, în jocuri pe computer. ásha și kazim, cele două personaje care vertebrează volumul, sunt eroii unei lumi pixelate, inconsistente, în care nu mai există o singură realitate, ci mai multe, intricate în marele corp al iluziei. Într-una totul e impregnat de cețurile lui Antonioni, în alta poți ghici tânjirea după miracol din Călăuza lui Tarkovski, în alta sunt fluxurile de știri ale lumii actuale, în alta demonstrațiile din Piața Taksim comunică subteran cu atentatele lui Breivik. Andrei Zbîrnea scrie despre convulsiile din real life, precum si despre acelea din second life, decupând cu precizie cuvinte și texturi, scoțând fluturi din scalpuri și performând fără efort pe trapezele culturii înalte. (Ioana Nicolaie)
Poeziile lui Andrei Zbîrnea sunt un portal care duce într-o lume a atacurilor de panică, a șocurilor anafilactice sufletești și, până la urmă, a celei mai pure frici. Dihaniile care ne pasc dintre rânduri suntem chiar noi, cei care ne punem piedici singuri, cei care ne aflăm „la un bemol distanță de pierderea lucidității“. Cele două personaje, Ásha și Kazim, puternic ancorate în timpul aproape prezent, frământat, al unor războaie, al unor lupte de stradă, sunt două pretexte care îi permit poetului să fie el însuși în interiorul poveștilor despre ceilalți. Imaginile poetice se construiesc prin asocieri brutale, proaspete, aerul aproape miroase a praf de pușcă și a dragoste, a focuri de armă într-un câmp de maci. Dincolo de versuri, Andrei rămâne un soi de terorist poetic, sentimental, care împarte temător cadavre de hârtie în stânga și în dreapta, pe fundalul unei muzici venite din alte lumi. (Lavinia Bălulescu)
Adauga in cosul de cumparaturi.
Leave a Reply