André Glucksmann (născut în 1937 în Boulogne-Billancourt), fiul unor evrei austrieci, care în anii ‘30 au mers să-şi caute liniştea intr-un kibbutz de lânga Ierusalim, pentru a se întoarce în Europa inainte de venirea lui Hitler, spre a experimenta la intensitate maximă cumplitul flagel european al nazismului, descrie în Discursul urii dimensiunea „stării de ură în care se zbate o omenire fărâmiţată“. Scriitor vizibil implicat in viaţa socială, influent gânditor european, nonconformist (costumatie neagra, plete sure), excentric (a mers în Cecenia pentru a vedea ce se intâmplă acolo), Glucksmann a fost, printre altele, prieten cu liderul afgan Massud şi admirator al lui Said Bahodine Majrouh, fost decan al universităţii din Kabul, un spirit rebel într-o lume arabă intolerantă – „În loc să consolidez credinţa, eu îmboldeam la cercetare. În loc să întăresc un motiv, un principiu, eu îndemnam la spiritul critic, spre îndoială metodică, spre luciditate“, iată cum îşi înţelegea Majrouh menirea –, care a plătit cu viaţa, asasinat fiind de un comando islamist (p. 210).Cu o luciditate şi o capacitate de anticipaţie care deranjează, Andre Glucksmann evidenţiază principala problemă filozofică a secolului al XXI-lea : a supravieţui înseamnă a supravieţui urii.
Adauga in cosul de cumparaturi.
Leave a Reply