Adunasem două iubiri într-una singură. Erau în mine reale şi ireale, ca aerul şi apa, trăiam cu sufletul plin de amândouă. Pe Stana o iubeam ca pe o realitate care dădea un sens vieţii. Ea era pământul, florile, ploaia, roua, copiii. Pe domniţa o reîntâlneam în nimbul amurgului, în boarea vântului, în zorii zilei, la crepuscul, în voiaje astrale. Am trăit între aceste două iubiri. Mă închinam la două zeiţe.
De acelaşi autor
Adauga in cosul de cumparaturi.
Leave a Reply