Ea a fost acolo, a văzut şi a ştiut să asculte. Ea a trăit acea istorie a eroilor şi a monştrilor. Ea ar putea fi Şeherezada noii literaturi. Sau, mai exact, Ana Calina Garaş, aşezată cu mare succes în America tuturor şanselor, s-a întors acasă pentru a depune mărturie despre ea şi despre ai săi. O face aşa, la fel ca pictorii din Uzdin sau ca scriitorii dialectali de odinioară ai Banatului: visându-şi locurile ca pe un paradis devastat de istorie. Cornel Ungureanu, copilul, este martorul frângerii lor demne, retezaţi, prăbuşiţi la pământ, dar cu ochii către Dumnezeu. Sufletele lor vor creşte sub pământ precum crucea aceea îngropată în picioare la capul unui partizan de către Ion Gavrilă Ogăraru. Această cruce dreaptă sub pământ este verticalitatea tainică a neamului nostru, nevăzută de lume, dar iubită de Dumnezeu. Ana Calina Garaş nu face altceva decât să dezgroape această cruce, aducându-ne aminte de ceea ce am fost cu adevărat. Dan Puric
De acelaşi autor
Leave a Reply