Teoretizând simbolismul, Alexandru Macedonski a înteles să-l şi promoveze vizionar în literatura română. În numele acestui curent, directorul „Literatorului” a încurajat de fapt tot ce se deosebea de poezia românească de pâna atunci: parnasianism, naturalism, decadentism, simbolism tot ce putea impresiona prin neobişnuit şi bizar. El însuşi s-a exersat în compuneri alcătuite după ultima modă pariziană, cea care avea să revoluţioneze lirica. A afişat uneori preferinţe morbide pentru macabru ca în Vaporul morţii de exemplu. Dar pasiunea lui cea mare a fost instrumentalismul, poetul propunându-şi să creeze efecte lirice prin pure combinaţii de imagini şi sunete. Poezia lui Macedonski propunea o nouă estetică, anticipind modernismul secolului XX.
Volumul II conţine: Excelsior, Poema rondelurilor.
Leave a Reply