„Dintr-o atingere — cuvânt ce revine mereu în cele 10 nici nu poeme, ci partituri (!) ale cărţii, tonul dându-l acest formidabil: „îmi plac doar atingerile pe care le controlez”, vers ce rezumă o întreagă ars poetica auctorială — , Alexandru Cosmescu scoate sunete „flauşate”, niciodată acute (nici măcar în cuţitul!), mânuind cu dexteritate instrumentul (de suflat, să zicem cavalul cu cinci deschizături pentru degete), încât ajunge să se identifice cu acesta, dar numai „când mă atingi tu” (fiinţa dragă, dar şi – de ce nu? – starea de graţie). Rezultă o poezie camerală, dacă nu chiar intimă (o intimitate mai degrabă sublimată), ce instituie — liric — un spaţiu blând, care NE primeşte cum NE-ar îmbrăţişa. ”
Em. GALAICU-PĂUN
Adauga in cosul de cumparaturi.
Leave a Reply