Yasunari Kawabata – Vuietul muntelui

1Premiul Nobel pentru Literatură, 1968

… pentru măiestria lui literară, care înfățișează cu mare sensibilitate esența spiritului japonez”

Atunci când aştepţi doar moartea, s-ar putea să vină în locul ei dragostea. Atunci când nu spui ce te frământă, visezi. Atunci când vuieşte muntele, se întâmplă întotdeauna lucruri neaşteptate. Când îmbătrânşsti poţi să descoperi într-o zi că n-ai urcat încă pe Fuji-Yama. Şi să constaţi că fericirea nu se află, poate, decât în clipa care zboară. Tatăl nu-şi înţelege fiul, fiul îşi neglijează nevasta, nora se simte mai aproape de tatăl soţului ei decât de toţi ceilalţi, o fiica se simte neglijată, o amantă este, daca vrea (dar nu vrea), mai puternică decât o familie. Un copil sau doi sau nici unul. Un bărbat care se joacă de-a bătrâneţea aude vuietul muntelui, care acoperă şi stinge vuietul familiei. Sau poate că vuietul familiei îşi găseşte ecou în vuietul îndepărtat al muntelui.

de acelaşi autor:

O mie de cocori

Sunetul muntelui

Scris de Ilă Citilă

L-au impresionat din şcoala generală Marin Preda şi Mircea Eliade. Avea poemele lui Ginsberg în copii la indigo. Este vicepreşedinte al Asociaţiei Profesioniştilor de Relaţii Publice şi membru al American Association of Political Consultants. Coordonează blogul de cărţi BOOKISEALA.

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *