Savuros amestec de reţete culinare, sfaturi practice şi poveşti de familie, cartea lui Margaret Yardley Potter – Gima, cum i se spunea în familie – şi-a păstrat prospeţimea, în ciuda vârstei sale venerabile (prima ediţie a apărut în 1947).
„Am deschis cartea de bucate a Gimei abia anul acesta în primăvară… Am deschis-o şi am stat s-o citesc de la cap la coadă, fascinată. Nu, nu e tocmai adevărat: de stat n-am stat, sau în orice caz nu multă vreme. După primele câteva pagini, am sărit în sus şi-am fugit să-l găsesc pe soţul meu ca să-i citesc fragmente: Ascultă aici! Ce umor! Ce spirit de observaţie! Cât rafinament! Apoi m-am ţinut după el prin bucătărie cât timp a gătit (pulpă de miel), citindu-i în continuare în timpul mesei. După care am stat amândoi ore în şir printre vasele murdare, am terminat sticla de vin şi ne-am citit cu rândul pasaje unul altuia, la lumina lumânării.
La sfârşitul serii, deja eram trei la masă.
Gima ni se alăturase, era o minune de femeie, iar eu mă îndrăgostisem de ea.
Străbunica mea cea creativă, dar greu încercată nu era nici prima, nici ultima femeie din istoria suferinţelor feminine care se refugia în mâncare.
Ar trebui să spun de fapt că se refugia în mâncare şi în scris, fiindcă vocea care răzbate din paginile următoare este o încântare în egală măsură literară şi culinară. Gima nu se mărgineşte la a-şi înşirui reţetele, ea ni le povesteşte cu un simţ ascuţit al umorului şi o încredere în sine care o fac să sune ca un amestec de Dorothy Parker şi M.F.K. Fisher.“ (Elizabeth GILBERT)
„Titlul original al acestei cărţi, At Home on the Range, reflectă spiritul glumeţ şi sclipitor care răzbate din întregul text. Publicului american sintagma îi este foarte familiară, fiindcă Acasă, în prerie e imnul oficial al statului Kansas. Fie şi ca pură referire la cântecul în cauză, titlul evocă nostalgia, valorile tradiţionale, ataşamentul faţă de casă şi familie. Dar autoarea l-a ales pesemne şi pentru că range face trimitere la maşina de gătit cea de încredere, maşina de gătit a bunicii, cu o mulţime de ochiuri, guri, compartimente, grătare şi accesorii de fontă… Cartea promitea, aşadar, să îmblânzească „monstrul” din bucătărie, să-şi facă cititoarele să se simtă «ca acasă» într-o bucătărie mult mai greu de folosit decât cea modernă, dar şi să împărtăşească reţete vechi de familie, cu iz de reuniuni de sărbători şi mese festive pentru întoarcerea copiilor acasă.“ (Anca BĂRBULESCU)
Leave a Reply