Colecţia de texte reunite între aceste coperte reuşeşte să demonstreze încă o dată capacitatea psihanalizei de a întinde punţi şi de a da sens unor legături între regiştri aparent atât de diferiţi cum ar fi medicina somatică, psihologia, psihiatria, filosofia, religia şi morala, funcţionarea societăţii umane, viaţa sufletească aşa cum o resimţim noi înşine şi în cele din urmă bunul simţ natural.
În seria de articole referitoare la procesele de maturizare şi mediul în care acestea pot avea loc fără distorsiuni Winnicott dezvoltă ideea freudiană a originii patologiei psihice în dezvoltarea din copilărie. În vreme ce Freud propune şi demonstrează teoria psihanalitică a originii nevrozei în vicisitudinile relaţiilor interpersonale ale copilului aflat la vârsta primilor paşi, subsumate termenului celebru de complex al lui Oedip, Winnicott aprofundează studiul bolii psihice şi, bazându-se atât pe observaţiile sale în calitate de pediatru cât şi pe vasta sa experienţă cu pacienţii copii şi adulţi pe care i-a ajutat prin psihanaliză sau alte feluri de intervenţie fundamentată psihanalitic, propune ipoteza conform căreia patologia gravă, ce ţine de resortul spitalului de psihiatrie, se află în strânsă legătură cu eşecurile înregistrate în dezvoltarea din prima copilărie.
Leave a Reply