William Shakespeare – Comedia erorilor. Poveste de iarnă. Pericle

1Una dintre cele mai timpurii piese shakespeariene, „Comedia erorilor” se pare că a fost scrisă între 1592-1594. De asemenea, este una dintre cele mai scurte piese şi e caracterizată de un umor datorat confuziilor. E povestea a doi gemeni separaţi din greşeală la naştere. Se pare că, în realizarea acestei opere, William Shakespeare s-a inspirat din Plaut (cca. 250 î.Hr. – cca. 184 î.Hr.), cel considerat părintele teatrului roman preclasic şi cel mai semnificativ autor al începuturilor literaturii latine, opera sa numărând 21 de comedii. Egeon, un negustor din Siracusa îşi spune trista poveste a vieţii. În tinereţe a fost căsătorit şi soţia i-a dăruit doi băieţi gemeni. În aceeaşi zi, o femeie sărmana a născut, de asemenea, gemeni. Egeon i-a făcut pe aceştia din urmă slujitori ai fiilor lui. La scurt timp, însă, familia pleacă într-o călătorie pe mare. În urma unei furtuni, el rămâne cu doi dintre băieţi, iar nevasta lui cu ceilalţi doi. Când se faci mari, băieţii rămaşi cu Egeon pleacă în căutarea celorlaţi doi…

Deşi a fost publicată abia la 1623, se pare că piesa a fost scrisă la 1594. Poveste de iarnă e istoria a doi prieteni din copilarie, Leontes si Polixenes, care se reîntâlnesc după mulţi ani. Leontes este, acum, regele Siciliei, iar Polixenes, Regele Boemiei. În vizita la Leontes, Polixenes e bucuros să rememoreze trecutul alături de acesta. După un timp, când decide să plece, Polixenes e rugat de Leontes să mai ramâna. Pentru că nu acceptă, Leontes îşi trimite şi soţia, pe Hermoine, să-l convingă. Aceasta reuşeşte. Dar Leontes în loc să se bucure începe să bănuiască o aventură între soţia sa şi cel mai bun prieten… Mulţi critici literari sunt de părere că această piesă nu este doar o comedie, dar şi o dramă psihologică datorită primelor trei acte.

Pericle este una dintre operele despre care se bănuieşte că nu ar aparţine lui Shakespeare. Cu toate acestea, în culegerile moderne de opere shakespeariene a fost introdusă. Se crede că primele acte, pline de descrieri, ar fi scrise de un colaborator netalentat al lui Shakespeare, posibil George Wilkins.

Pericles se întoarce în Tyre, dar acolo prietenul şi consilierul său de încredere, Helicanus, îl sfătuieşte să plece, din cauză că Antiochus, un duşman de temut, îi vrea răul. În călătoria sa, Pericle se îndrăgosteşte, dar în timpul unei furtuni crede că a pierdut-o pe cea care-i aduce pe lume o fetiţă. Anii trec şi fiica lui e din ce în ce mai frumoasă, dar şi invidiată. Din acest motiv, are mulţi duşmani. Iar Pericle crede că a pierdut-o şi pe ea. Şi, înnebunit, pleacă din nou pe mare…

De acelaşi autor

Romeo şi Julieta. Titus Andronicus. Coriolan. (Colecţia Adevărul)

Scris de Ilă Citilă

L-au impresionat din şcoala generală Marin Preda şi Mircea Eliade. Avea poemele lui Ginsberg în copii la indigo. Este vicepreşedinte al Asociaţiei Profesioniştilor de Relaţii Publice şi membru al American Association of Political Consultants. Coordonează blogul de cărţi BOOKISEALA.

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *