Extravagantul Conan 2 (vol 1)
Vlad Muşatescu, cel care îşi dorea să fie „poet cosmic“, devenit bonomul detectiv Conan Doi, s-a născut la Piteşti, umorul său trăgându-şi seva, mai mult ca sigur, din înrudirea (nepot de văr) cu celebrul dramaturg Tudor Muşatescu. Vlăduţ l-a întâlnit pe unchiul său din întâmplare, la teatrul argeşean, unde voia să intre „pe de-a moaca“, afirmând cu tupeu că este nepotul dramaturgului. Favoarea, solicitată primului om întâlnit în uşa sălii, nu i-a fost refuzată, căci junele nepot se adresase taman unchiului Tudorel Muşatescu, pe care nu-l mai văzuse din fragedă pruncie.
Scriitorul a avut o copilărie şi o adolescenţă aventuroase, stimulat fiind de lectura a sumedenie de cărţi gen „Serie noire“, dosite în podul casei bunicului Tatapetre. De altfel, cele patru romane reunite sub genericul „Extravagantul Conan Doi“ instituie în literatura română ceea ce s-ar putea numi „romanul poludic“ – poliţisto-ludic, mai exact. Căci, precum Boris Vian, alias Vernon Sullivan, şi Frédéric Dard, alias celebrul comisar San Antonio, Vlad Muşatescu îmbină un savuros comic de limbaj cu prezentarea unor personaje emblematice. Emblematice, fireşte, pentru societatea socialistă multilateral dezvoltată pe baza dictonului lansat de unchiul Tudorică Muşatescu: „Totu-i soartă şi destin, restul e fatalitate“…
Extravagantul Conan 2 (vol 2)
„Pe drumul de costiţă / ce duce la Bahlui, / la castel, în poartă, / cine bate-un cui?…“ recită cu patos elevul premiant cu coroniţă Muşatescu, la serbarea de absolvire a clasei a III-a primare. Asta, pentru a-i plăti o poliţă învăţătoarei Dina Iliescu, de care se amorezase tatăl Eftimie, fapt ce a provocat divorţul de mama Ongliţa.
În 1932 dă examen la Liceul Militar din Craiova şi intră primul… din coada listei celor admişi! Oricum, nu agreează disciplina cazonă şi pune la cale fuga în… Abisinia. Ajunge însă doar până la Bucureşti. În urma incidentului este mutat disciplinar la Liceul Militar „Ferdinand“ din Chişinău. Aici rămâne corigent, dar nu se prezintă la examene, căci la drum de seară îi iese-n cale o Dorothy Lamour-brunetă, o ţigăncuşă frumoasă foc, din sălaşul căreia scăpă tot virgin, dar numai în izmenuţe. Eliminat, cu drept de a-şi da corigenţele la un liceu civil, ajunge, îl cităm, „ovrei-creştin“, urmând un an cursurile Liceului israelit „Cultura – Max Aziel“ din Bucureşti.
Încă elev prin 1939, la Liceul comercial „Gh. Chiţu“ din Craiova, adolescentul Vlad se apucă de afaceri cu librarul Nicky Bădescu. Nu se umple de bani, ci de nefericire, căci femeile din viaţa lui de june-prim rotofei îi provoacă doar crunte „deziluzii în amor“.
Hotărât să-şi împlinească destinul de poet, ia drumul Bucureştilor.
De acelaşi autor
Aventuri aproximative . (Colecţia Adevărul) 4 volume
Leave a Reply