O trupă de actori amenajează o scenă pentru piesa lor de teatru. Protagoniştii trebuie să-şi schimbe întruna costumele pentru a sugera succesiunea epocilor. Dar, cum nu există decât prezentul, istoria este negată. Deci piesa nu există, scena e goală, actorii sunt spectatori, spectatorii pot fi actori, iar bătăile unui ceas seamănă cu o ghilotină implacabilă. Prezentul este un trecut care se umflă şi înghite viitorul. Cu ce fel de prezent se mai hrăneşte mintea noastră? Un roman modern, o analiză profundă, concretizarea maturităţii artistice a autoarei.
De acelaşi autor
Doamna Dalloway
Leave a Reply