„…ne ferim de ei, dar îi apărăm de hingheri, îi considerăm un pericol, dar îi hrănim dacă sînt prin preajmă, îi iubim, dar le abandonăm, la o adică, puii, îi considerăm „persoane”, dar ne adormim conștiinţa dacă sînt eutanasiaţi cum trebuie… S-ar putea vorbi astfel de o stare de disonanţă socială, care vizează o stare de contradicţie ce nu mai este doar între membrii societăţii, ci traversează (aproape) fiecare individ în parte.”
Adauga in cosul de cumparaturi.
Leave a Reply