„Un istorisitor, pe care nimeni nu-l întreabă cine este şi cum îl cheamă, relatează mai multe întâmplări ce sugerează existenţa unei «alte realităţi decât aceea la care participă prin existenţa sa de zi cu zi». Aparent, problema Străinilor din Kipukua e una a identităţii (pierdere, redobândire, întoarcere la rădăcini – într-un cuvânt, identitatea de împrumut) în condiţiile nomadismului politic al sfârşitului de secol XX. Paginile cărţii ne scot însă din timpul realului şi ne apropie de cutremurătorul ţinut al sacrului. Proiectându-şi omul în spaţiul sacru, autorul trădează implicit mesajul ultim al cărţii: adevărul, cum ar spune Sartre, că «dezvăluire treptată a Fiinţei», ca Fiinţa iluminată.” (Aurel Sasu)
De acelaşi autor
Rotonda plopilor aprinşi. De dincolo de ape
Adauga in cosul de cumparaturi.
Leave a Reply