1. „Gargui”- Andrew Davidson (3.000 de exemplare)
Editura Alfa (fostă All) a pariat pe Andrew Davidson, autorul cu cel mai scump copyright din România (20.000 de euro). Canadianul a respectat disciplinat programul editurii. A fost la Braşov, a stat în Târg ore în şir cu cititorii semnând sute de „Gargui„. Extrem de tonic şi zâmbitor avea permanent o replică de dat.„Gargui” este povestea şocantă a unui star-porno care îşi pierde frumuseţea, dar şi bărbăţia, într-un accident rutier, dar este răsplătit de dragostea nebună a unei femei, sculptor de gargui. În spital află că dragostea lor durează de vreo 700 de ani. Un fantasy şocant, închegat şi cu semnificaţii profunde.
2. „Nişte răspunsuri” – Mihaela Rădulescu (2500 de exemplare)
Cea de-a două carte a realizatoarei tv s-a vândut mai bine ca şi cărţile lui Salman Rushdie, semn că televiziunea vinde, a dracului de bine. Primul volum l-a scos în peste 70.000 de exemplare. Dacă la cel vechi, punea pe pergament realitatea pură, experienţe de viaţă, tehnici de obţinut succes, noua sa carte vrea să fie un roman. Personajul principal are trăiri similare autoarei, ici colo recunoşti unde bate, dar ce şochează fanii ei e că şi vedeta poate fi singură la un moment dat. „Prima oară, dupa ce am avut orgasm de la un vibrator, am plâns ca o isterică, m-am simţit oribil de tristă,” scrie la un moment dat.
3. „Seducătoarea din Florenţa” şi „Versetele satanice” – Salman Rushdie ( 1.800 de exemplare)
Poate că „Versetele…” trag şi ultima carte care e mult mai închegată. Sentinţa dată de Ayatollach în 1988, când un Tribunal din Iran l-a condamnat pe englezul de origine indiană la moarte, are o undă care cutremură şi azi, după două decenii, topul vânzărilor. Din 24 de cititori ai cărţii de succes 19 au zis că nu au reuşit să termine cartea. Dar şi „Seducătoarea…” a făcut ochi dulci portofelelor românilor. Polirom a vândut 8.000 de cărţi ale celebrului autor. Un adevărat record. Dar asta şi datorită prezenţei autorului la Bucureşti.
4. „Animalul inimii” şi „Regele se-nclină şi ucide” – Herta Muller ( 1.300 de exemplare)
Două dintre cele mai apreciate cărţi ale autoarei germane, născute în Banat, au fost bine primite bine şi de un public care o ignora până la anunţul desemnării sale ca laureat al premiului Nobel pentru literatură. Aşa sunt românii….Trebuie o recunoaştere occidentală ca să-şi aprecieze autorii care . Cârcotaşii zic că premiul a fost dat într-un an aniversar de la căderea zidului Berlinului, fără a căuta stilul, omul şi opera. În toate cele 19 cărţi ale sale există o constantă: Securitatea, foarfeca dictaturii şi implantul fricii. Instituţia represivă se află în perna din pat, în frunzele pomilor, în şuierul vântului, în apa de la toaletă. Scrieri de-o semnificaţie profundă aduc unicitatea unei opere valoroase. Vorba lui Mihai Gălăţeanu: „după 20 de ani, Securitatea i-a dat Nobelul”.
5. „Istoria lui Dumnezeu” de Karen Armstrong (1080 de exemplare)
Cartea nu este o înşiruire de date istorice, nici o interpretare a evanghelilor, doar o strălucită şi armonioasă pictogramă a percepţiilor umane de-a lungul istoriei. E o descriere subiectivă a celor trei religii fundamentale. Autoarea nu caută realităţi obiective, doar derularea unui film cu reprezentări construite de diferite generaţii. Cum au înţeles medievalii divinitatea? Ateismul e mai vechi decât credeam. Lucrarea este partitura a unui intepret vocal, credibil şi suficient recunoscut ca autoritate în domeniu, fără a fi Mircea Eliade.
6. „Mulţumesc pentru amintiri”, de Cecilia Ahern (1.000 de exemplare)
Tânăra povestitoare irlandeză, fără a fi Ian McEwan, s-a lansat pe orbita marii literaturi cu subiecte şoc. „Mulţumesc pentru amintiri” e o scriere lehjeră, despre doi oameni care se leagă unul de celălalt după un transfer de sânge. Amuzament, bucle filosofice şi scriere despre angoasele modernităţii: personajul ia odată cu sângele şi trăirile celuilalt. Subiectul e de gospodine, filosofia de budoar, dar povestea curge şi descreţeşte frunţi.
7. „Festinul ciorilor”, de George R.R. Martin (950 de exemplare)
La ospăţul de fantasy din preajma Sărbătorilor de iarnă, R.R. Martin vine prin Nemira cu „festinul ciorilor”. O carte deloc moralizantă, doar mobilizantă pentru cei care gustă acest stil literar. O mie şi ceva de pagini care te prind din primele rânduri. Elfii cei noi nu sunt ca cei vechi. Provoacă prin acţiune şi lucruri neobişnuite.
8. „Papa trebuie să moară” (835 de exemplare)
O carte lansată în vară la Bookfest, în prezenţa autorului, căruia deja îi place România, graţie editorului său Bogdan hrib, vinde bine. Povestea este captivantă, în stil pollicer, cu un jurnalist în post de personaj principal care care, precum o pleaşcă, într-un complot internaţional care a dus la asasinarea Papei. Povestea te prinde, cartea e greu de lăsat.
9. „Ghidul optimistului. Ghidul pesimistului” de Niall Edworthy şi Petra Cramsie (820 de exemplare)
Interesantă antonimie între două stări psihologice în care zvăpăiaţii antrenori ai stărilor din patologia socială este o lucrare duplex savuroasă, plină de învăţăminte. Cele două cărţi nu merg citite decât împreună. Abil, autorii ne plimbă, fără să ne dăm seama, dintr-o carte în alta. O adevărată zăpăceală. Scrise cu mult umor şi după o profundă documentare, rămâi uluit de câte lucruri nu ştiai. Sunt şi ceva poveţe, dar istorisirile sunt savuroase. Nu uiţi uşor cum ne răstoarnă autorii prejudecăţile. Nu zicem că sunt cărţi terapeutice. Dar dacă există o terapie prin râs, iată antidotul.
10. „Supleantul”, de Petru Popescu (850 de exemplare)
Scriitorul cu aer de Dandy american a aterizat la Bucureşti pentru a ne istorisi o legendă urbană: dragostea dintre el ;i Zoe Ceaşescu. Nu ştii cât e ficţiune, cât e realitate, dar stilul te copleşete. Nu o laşi din mână. Scrisă a la americane are formula de adresare directă. Te prinde în poveste şi nu te mai lasă. Nu e numai pentru cititorii de ieri ai „Cireşarilor”, ci şi pentru cei tineri dornici de a savura palatin o dragoste de Palat, ce părea imposibilă.
11. „Prin perdea” – Aurora Liiceanu (800 de exemplare)
Curioşilor care aşteaptă ca „Prin perdea„, Aurora Liiceanu să lămurească relaţia sa cu filosoful de la Humanitas, nu le este destinată această carte. Cunoscuta psiholoagă care împărtăşeşte atât de persuasiv poveştile altora, s-a aşezat după perdea să ne mărturisească viaţa. Ne vorbeşte mult despre prietenia ei cu Irina Nicolau şi Catrinel Pleşu, pe vremea când transcedentalii erau stigmatizaţi, iar oamenii se uitau după ei ca la Necuratu’. Împreună schiţează strategii de supravieţuire şi ni le împărtăşeşte. Câţi dintre cei care îi urmează azi sfaturile sau îi sunt pacienţi pot crede că Aurora Liiceanu croia, în anii de prigoană, rochii de mireasă pe care le vindea ca unicat pentru a putea să-şi ţină baiatul? Prin perdeaua timpului, Aurora Liiceanu păstrează discreţia asupra relaţiilor sale cu fostul ei soţ, Gabriel Liiceanu, şi evită – fără ostentaţie – amănuntele despre viaţa ei intimă.
12. „Amintiri şi poveşti mai deocheate”, de Neagu Djuvara (750 de exemplare)
Editorii zic că bătrânul cu memorie de elefant a lăsat acest manuscris pe masa redacţiei, cu înscrisul „pentru după moartea mea”. Totuşi, cartea a apărut. Lejer scrisă, fără patimă, doar cu nerv epic, Neagu Djuvara ne trimite direct într-o lume pe care parcă nu a trăit-o, a savurat-o! Liberalul nu ne spune însă ce a făcut prin 1946 şi cum a ajuns să plece în străinătate pe vremea când şenilele sovietice barau orice drum spre libertate.
13. „Viaţa începe vineri”, de Ioana Pârvulescu (600 de exemplare)
Categoric, Ioana Pârvulescu are un public al ei. Căutătorii unei lumi apuse, plină de şarm şi naturaleţe, au în noua carte o nouă frescă despre sfârşitul unui secol atât de plin de viaţă. Cum arătau atunci oamenii şi Bucureştiul, of Doamne!
14. „Ghandhi” – Jose Freches (500 de exemplare)
Nu numai iubitorii de istorie, pot găsi în cartea lui Freches un personaj atât de viu şi de captivant. Mahatma Ghandhi pleacă în viaţă dintr-o copilărie măruntă, într-o Indie a sărăciei şi a disperării. Copil fiind nu putea să adoarmă de frica întunericului, pentru ca la maturitate o planetă să vibreze numele lui. Povestea este a unui luptător cu sabia dreptăţii. Înarmat cu forţa spiritului, voinţă şi o credinţă de nezdruncinat, el devine un adevarat soldat al libertăţii.
15. „Un pământ nou”, de Eckhart Tolle (430 de exemplare)
Căutătorii de biblioterapii mai au o carte care să le astâmpere setea de cunoaştere. O carte despre renaşterea conştiinţei, într-o lume condusă de instincte.
Într-o lume tot mai însetată de cunoaştere spirituală, într-un secol în care căutarea de sine a îmbrăcat forme absolut inedite, iar barierele dintre religii par a începe să cadă datorită înţelegerii faptului că acelaşi unic adevăr le-a fundamentat pe toate, îndrumătorii spirituali sunt cu atât mai necesari şi bine-veniţi. Fie că tălmăcesc mesajul iluminaţilor care au trăit cu secole în urmă, fie că îşi expun propria viziune asupra căilor ce trebuie urmate în lumea modernă, aportul lor la limpezirea înţelegerii aspectelor evoluţiei este unul esenţial.
16. „Cuvinte rare” – Cristian Tudor Popescu (400 de exemplare)
E fantastic acest inginer. Nu e nici ziarist independent, nici comentator de tenis, darmite cronicar de filme, nu e nimic, dar reuşeşte să vândă. Şi nu-şi dedică timp scrierii unei cărţi, trimite editorii la arhivele ziarelor să-i culeagă perlele şi axiomele, de multe ori false, dar cu predicat. Aici încântă autorul. Ăsta e secretul succesului său de public. Dar, totuşi, când scrie şi el o carte?
17. „Prima mea beţie” – prima antologie din seria Prima dată (350 de exemplare)
Numeroşi autori români, fiecare cu backgrounduri şi preocupări foarte diferite, îşi povestesc, pentru început, primele întâlniri cu efectele etilice, primele simptome ale emoţiei venite la pachet cu prima pereche de blugi sau cele dintâi dezamăgiri amoroase.
18. „Lebăda neagră” –Nassim Nicholas Taleb ( 320 de exemplare)
Prezenţa autorului la târg şi proximitatea obsesiei sale privind apropierea Diavolului prin sărăcirea populaţiei au vândut bine o carte cam umflată de propagandă.
,,În noua sa carte, Taleb dezvoltă una dintre temele sale preferate. Toată lumea subestimează importanţa evenimentelor puţin probabile în anticiparea viitorului. El numeşte aceste evenimente «lebede negre», de neimaginat până în momentul când ele ni se înfăţişează… Nimeni, ne spune autorul, nu a putut anticipa inventarea roţii, nici măcar probabilitatea ca ea să fie inventată. Dacă cineva ar fi ştiut unul dintre aceste două lucruri, roata ar fi fost deja inventată.”
19. „Învingătorul este întotdeauna singur”, de Paulo Coelho (300 de exemplare)
Coelho nu prea mai vinde în România, spre disperarea editorului său, Gabriel Lliceanu, filosoful manager de editură care nu a avut nas pentru Dan brown. Nu i-a simţit succesul. Alchimistul brazilian încearcă să răstoarne o sintagmă cunoscută lansată de Queen, printr-o melodie de rezonanţă mondială.
20. „Drumul” – Cormac McCarthy (250 de exemplare)
McCarthy reinventeaza genul romanelor post-apocaliptice. În urma unei catastrofe nenumite, Pământul devine o planetă moartă, în care lumina soarelui pătrunde rar şi anevoios din cauza norilor de cenuşă, plantele nu mai cresc din cauza lipsei luminii (cu excepţia unor ciuperci), animalele au murit (cu excepţia unor câini) din cauza lipsei plantelor, iar omenirea este şi ea pe cale de dispariţie.
Leave a Reply