Povestea poveştii : Toma Roman – Ceauşescu văzut de aproape

Un om în carne şi oase, uimitor, nu prin cruzime, sau fanatism, sau răceală umană, sau orice altă trăsătură compatibilă cu imaginea îndeobşte acreditată de literatura anticomunistă de după eşecul experimentului totalitar. Nici geniul politic exaltat de nostalgicii unei imaginare glorii româneşti în lume, al cărui portdrapel ar fi fost. Ceea ce surprinde în acest portret este perfecta platitudine a omului, amator de şeptic şi de Zavaidoc, orizontul lui îngust, străfulgerat de viziuni dogmatice, cu temeri, bucurii, tabieturi mic-burgheze. Altfel spus, răul în toată banalitatea lui acreditând, dacă mai era cazul, ideea că mecanismele totalitare nu au nevoie de personalităţi demonice sau providenţiale pentru a lăsa în urmă prăpădul pe care l-au lăsat. Un material nepreţuit pentru o viitoare biografie a personajului, dar şi o sursă de scene şi replici pentru romancierul obsedat de epocă şi de monstruoasele ei excrescenţe.