Sînt o babă comunistă! 11 traduceri şi peste 20.000 de exemplare vândute în România

Romanul Sînt o babă comunistă! de Dan Lungu a fost publicat săptămîna trecută de Editura Bokvennen din Norvegia, traducere de Steinar Lone.  Este cea de-a unsprezecea traducere a romanului, unul dintre bestsellerurile Polirom – peste 20.000 de exemplare vîndute – , reeditat în anul 2011 în colecţia „Top 10+”, dar şi cu prilejul lansării filmului omonim (în regia lui Stere Gulea), în anul 2013, în ediţie limitată. Sînt o babă comunistă! a mai fost tradus în: Franţa (Actes Sud), Austria (Residenz ), Italia (Aisara, două ediţii), Spania (Pre-textos), Ungaria (Jelenkor), Bulgaria (Faber Print Ltd.), Polonia (Czarne), Turcia (Apollon Yayincilik), Grecia (Kastaniotis), Croaţia (Filmat Naklada). Sînt o babă comunistă! a apărut la Polirom în patru ediţii (2007 – colecţia „Ego. Proză”, 2010 – colecţia „Fiction Ltd.”, 2011 – colecţia „Top 10+”, 2013 – ediţie limitată) şi este disponibil şi în format digital. De 112 săptămîni, ediţia digitală a romanului ocupă primele poziţii în Top 10 cele mai vîndute ebookuri Polirom. Versiunea franceză a cărţii a fost dublu nominalizată la Premiile Europene Jean Monnet, Franţa, 2008, iar versiunea poloneză a fost nominalizată la premiul pentru literatură central-europeană „Angelus”, în 2011. În 2010, a avut loc premiera piesei de teatru „Baba comunistă”, un monolog susţinut de actriţa olandeză Theaa Rijsewijk şi regizat de Henk Kleinmeijer, pe scena Teatrului Bouwkunde din Deventer, Olanda. Sînt o babă comunistă! a fost adaptată cinematografic în regia lui Stere Gulea, după un scenariu de Stere Gulea, Lucian Dan Teodorovici şi Vera Ion. Filmul a fost lansat în cinematografele din ţară, în august 2013. În decembrie 2013, la Ateneul Tătăraşi din Iaşi, a avut loc premiera pe ţară a piesei Sînt o babă comunistă!, dupa romanul omonim al lui Dan Lungu, cu un text adaptat şi în regia lui Lucian Dan Teodorovici. În aprilie 2014, în Sala Studio a Teatrului Maghiar „Csiky Gergely” din Timişoara, a avut loc spectacolul-eveniment...

Dan Lungu – Sînt o babă comunistă!

De Marius Ghilezan Citind volumul de povestiri Sînt o babă comunistă! – pe care nu-l consider roman – am înţeles lesne succesul acestuia la publicul occidental.  „Experimentul de mentalitate,” început de Dan Lungu cu Raiul găinilor, continuă şi aici. Autorul nu face altceva decât să transcrie un univers şocant (lumea în comunism) pe foile veline ale capitalismului. Şi îi iese al naibii de bine. Ceea ce ar părea o lecţie din pedagogia absurdului nu e decât o dezbrăcare a mentalului colectiv, până la simplitatea nudă a unui cretinism patent. Noi, cei care am trăit în epoca de aur, nu ne putem decât da palme şi a ne struni convulsiile spastice ale adormirii. Faptul că mulţi ne-am trezit la Revoluţie nu ne absolvă de vina colectivă de a fi îndurat un astfel de sistem. Că ne-am luptat cu toţii cu indivizi din tipologia „infractului” social ca Emilia (Mica) Burac, eroul cărţii, nu ne face mai fericiţi.Femeia e realitate. E omul nou care nu va dispărea decât odată cu exitusul generaţiei. Cartea lui Dan Lungu nu e decât o oglindă pe care tot ne chinuim să o spargem, dar nu reuşim. Principiile de viaţă ale femeii care calcă pe tezic, din obişnuinţă, ne îngroaşă sentimentul zădărniciei. Sociologul, altfel decât noi, ştie că rădăcina răului nu se scoate cu telefoane din Canada sau mesajele amăgitoare ale liberalismului care nu dă nimic. N-am vrut să recunosc niciodată că „ideile nu ţin de foame”. A trebuit să vină profesorul de la Iaşi să-mi amplifice decepţiile şi să-mi dea o lecţie, pe care n-aş fi voit să o iau nici în ruptul capului. Banalul operei e ca un cuţit în rană. Ţucu şi Emilia nu sunt decât personajele unei realităţi pe care am negat-o cu virulenţă. Ce mă încălzeşte pe mine, ca idealist, că niciodată un astfel de personaj obişnuit să fenteze comunismul n-ar fi...

Dan Lungu – Sînt o babă comunistă!

De Marius Ghilezan Citind volumul de povestiri Sînt o babă comunistă! – pe care nu-l consider roman – am înţeles lesne succesul acestuia la publicul occidental.  „Experimentul de mentalitate,” început de Dan Lungu cu Raiul găinilor, continuă şi aici. Autorul nu face altceva decât să transcrie un univers şocant (lumea în comunism) pe foile veline ale capitalismului. Şi îi iese al naibii de bine. Ceea ce ar părea o lecţie din pedagogia absurdului nu e decât o dezbrăcare a mentalului colectiv, până la simplitatea nudă a unui cretinism patent. Noi, cei care am trăit în epoca de aur, nu ne putem decât da palme şi a ne struni convulsiile spastice ale adormirii. Faptul că mulţi ne-am trezit la Revoluţie nu ne absolvă de vina colectivă de a fi îndurat un astfel de sistem. Că ne-am luptat cu toţii cu indivizi din tipologia “infractului” social ca Emilia (Mica) Burac, eroul cărţii, nu ne face mai fericiţi.Femeia e realitate. E omul nou care nu va dispărea decât odată cu exitusul generaţiei. Cartea lui Dan Lungu nu e decât o oglindă pe care tot ne chinuim să o spargem, dar nu reuşim. Principiile de viaţă ale femeii care calcă pe tezic, din obişnuinţă, ne îngroaşă sentimentul zădărniciei. Sociologul, altfel decât noi, ştie că rădăcina răului nu se scoate cu telefoane din Canada sau mesajele amăgitoare ale liberalismului care nu dă nimic. N-am vrut să recunosc niciodată că “ideile nu ţin de foame”. A trebuit să vină profesorul de la Iaşi să-mi amplifice decepţiile şi să-mi dea o lecţie, pe care n-aş fi voit să o iau nici în ruptul capului. Banalul operei e ca un cuţit în rană. Ţucu şi Emilia nu sunt decât personajele unei realităţi pe care am negat-o cu virulenţă. Ce mă încălzeşte pe mine, ca idealist, că niciodată un astfel de personaj obişnuit să fenteze comunismul n-ar fi...