Cele mai bune cărţi care s-au scris despre jocuri

Cuvântul scris a reprezentat unul dintre cele mai interesante moduri prin care atenţia omului poate fi captată; de la cărţile de ficţiune, ştiinţifice sau manifeste sociale şi până la cărţile scrise despre jocurile de cazinou, fiecare pagină reuşeşte să ofere cititorului posibilitatea de a arunca un ochi în mintea şi sufletului cuiva. Cărţile deschid lumi nebănuite, pline de frumuseţi ascunse, care se prezintă de multe ori asemenea unui joc de puzzle, care trebuie rezolvat şi în care mii de piese se adună pe măsură ce paginile se împuţinează. Indiferent de natura ei, cartea reuşeşte să ne ofere acces la informaţii, sentimente, emoţii şi trăiri, care, cu siguranţă, ne vor fi folositoare într-o bună zi. Unul dintre cele mai iubite jocuri este cel din sportul-rege, acolo unde foarte  multe cărţi au fost scrise despre acesta. Una dintre cele mai cunoscute este “Soccernomics”, scrisă de Simon Kuper şi Ştefan Szimanski, în anul 2012 şi vândută până acum în 34,000 de exemplare. Fenomenul fotbalistic este privit din perspectiva oferită de către datele statistice, reprezentând o evoluţie de la jocul de fotbal practicat din plăcere, la jocul bazat pe senzori de mişcare, măsurarea cu acurateţe a parametrilor tehnici şi fizici ai jucătorilor şi modului în care aceştia pot fi îmbunătăţiţi. Este o variantă a celebrului “MoneyBall” în care jucătorul de fotbal american este înlocuit cu jucătorul de soccer, cel tradiţional şi este prezentat ca un argument convingător pentru cei care doresc să investească în acest joc. Lucrarea abundă în sute de exemple practice, însoţite de explicaţii şi analize riguroase, astfel încât, la final, cititorul ajunge să se întrebe dacă nu cumva jocul de fotbal a devenit doar o afacere. Despre jocul de tenis s-au scris foarte multe cărţi, unele dedicate jocului în sine, altele relatând experienţa de viaţă a jucătorilor implicaţi în fenomen. Dintre acestea, o carte reţine atenţia, datorită poveştii de viaţa...

Neagu Djuvara – Amintiri şi poveşti mai deocheate

Şi Poveştile mai deocheate ale lui Neagu Djuvara au o… poveste a lor. Într-o bună zi, venit la editură să discute sumarul unei viitoare cărţi despre boierimea română, autorul a lăsat şi un manuscris pe a cărui primă filă era scris (cu roşu!) pentru după moartea mea. Imposibil de trecut peste o asemenea hotărâre! Şi totuşi, cum să le întârzii cititorilor bucuria de a se reîntâlni cu un povestitor atât de plin de har cum e Neagu Djuvara! Aşa că, după nu puţine şi nici uşoare exerciţii de persuadare, Neagu Djuvara s-a lăsat înduplecat şi ne-a îngaduit să adunăm în volum cele patru poveşti risipite într-o revistă. Mai mult chiar, acum, dacă tot aveau să devină carte, poveştile s-au îmbogăţit cu noi, spumoase şi irezistibil istorisite întâmplări. Ca şi Amintirile din pribegie, aceste Amintiri şi poveşti mai deocheate sunt un prilej minunat de a călători în timp, căci memoria lui Neagu Djuvara, ajutată de fermecătoarea sa limbă română, e cea mai bună călăuză – şi, de astă dată, o călăuză mai pusă pe şotii şi dispusă la indiscreţii ca oricând. De acelaşi autor O scurtă istorie a românilor povestită celor...

John Gray – Câine de paie

John Gray este un modern imprevizibil. Scrisul penetrant, referinţele heterogene şi neliniştea vibrantă a fiecărei pagini fac din acest volum un reper greu de ocolit în dezbaterea despre destinul contemporan al Occidentului. Cu pasionantă erudiţie şi lipsit de inhibiţii academice, repudiind orice partizanat, John Gray demistifică certitudinile auto-suficiente ale raţionalismului progresist, fără să accepte grimasele fundamentalismelor religioase. Spirit treaz şi atent la mersul vremurilor, John Gray discută preţul confortului nostru mental într-o lume zguduită de terorism, dar şi insuficient exorcizată de fascinaţia totalitară. Câini de paie este o lectură indispensabilă pentru înţelegerea capcanelor unei lumi tot mai dezvrajite, însă neconsolată în absenţa reperelor sacre ale transcendenţei. (Vladimir...