Rui Zink – Instalarea fricii

O parabolă ingenioasă a societății contemporane, noul roman al lui Rui Zink este destinat să egaleze succesul de care se bucură bestsellerul său Cititorul din peșteră.

Rui Zink – Cititorul din peşteră

„Te autorizez să subliniezi cărţile pe care le vei citi“, spune personajul principal al acestei poveşti. Este numai una din lecţiile pe care le primeşte un adolescent, care a nimerit la timp în cea mai frumoasă şi mai grea aventură a vieţii lui: cititul cărţilor. Băiatul, ai cărui părinţi tocmai au divorţat, face parte dintr-o gaşcă de hoţi mărunţi. Preferă, fără îndoială, televizorul, nu biblioteca. Dar, spre ghinionul lui, ajunge într-un loc unde nu exista televizor… O parabolă despre lumea de azi şi o minunată lecţie de citit. De acelaşi autor Banca de...

Rui Zink – Destinaţia turistică

„Dumnezeu există? Întrebare prostească. La început este cuvântul, nu? Or, noi Îl cuprindem în cuvinte, deci există. Fiinţa omenească e sin­gura vieţuitoare care transformă în realitate tot ce atinge – chiar dacă atingerea asta s-ar produce doar cu gândul. Dumnezeu există, aşa cum există marţienii, amorul, libertatea, democraţia, fericirea, drepturile omului, muştele. Iar Dumnezeu nu apare decât atunci când vrea. Într-o lume fără destinaţie, Dumnezeu este turistul suprem. Apare când vrea. Şi pe urmă o şterge. Este şi nu este pretutindeni, adică mereu în tranzit. Nu-şi asumă responsabilităţi, graţie escrocheriei cu liberul arbitru. Iar noi am fost făcuţi după chipul şi asemănarea sa…” (Rui...

Rui Zink – Cititorul din peşteră

„Un mic lucru ciudat şi neprevăzut mi s-a-ntâmplat când înregistram cărticica asta. Undeva prin al treilea sfert, în timp ce o citeam la microfon, am simţit un reflux de emoţie că mi se caţără în gât. Vocea mi-a alunecat. Nu m-a mai emoţionat fizic o carte din copilărie, de la Cireşarii. De ce acum? Pentru că o citeam cu voce tare. Asta nu putea să însemne decât că atunci când citesc acasă, în pat, liniştit, nu m-aud destul de tare din înăuntru, din propriul adanc.” Mihai Dobrovolschi De acelaşi autor...

Rui Zink – Aşteptarea

„Pe vremea aceea, mi-era frică de tăcere şi nu percepeam că nu e nimic rău să rămâi tăcut în mijlocul unei conversaţii, sau chiar să nu existe conversaţie între două persoane care merg una lângă alta. Tăcerea e ca marea. Ne învăluie şi ne poate scufunda, dacă nu ştim să luptăm cu ea; dar ne poate şi legăna, dacă pierdem frica şi ne lăsăm duşi. În cazul amândurora, mare şi tăcere, nimic nu-i mai rău decât să dăm din braţe cuprinşi de panică.“ (Rui ZINK) La ce slujeşte o carte? Cum se clădeşte o prietenie? De ce se vânează balene? Este oare dragostea un vas-fantomă? Bine-venite interogaţii, la care răspunde Aşteptarea. Mai mult sau mai puţin. De acelaşi autor Cititorul din...