De ce trebuie să iasă scriitorii în stradă şi pe Facebook?

Dan Mircea CIPARIU Am fost la mitingul USL şi în Piaţa Universităţii nu numai din nostalgie pentru anii în care, împreună cu Alexander Baumgarten, Dan Pleşa sau Sorin Gherguţ, am coordonat, până la venirea minerilor, în iunie 1990, revista „Piaţa Universităţii”. Am considerat că democraţia noastră este în pericol atâta vreme cât ţara este condusă prin ordonanţe de guvern, prin politica lui „aşa vor muşchii mei” de preşedinte de stat şi şef de partid. Nu e deloc în regulă ca să nu ai alegeri libere locale şi parlamentare. Şi, mai grav, e ca aceste alegeri să fie falsificate direct sau prin operaţiuni de manipulare şi mistificare ale votului cetăţenilor. Libertatea este pentru scriitor, până la urmă, momentul confruntării sale cu oglinda propriei sale conştiinţe. Alegi între a fi prieten cu Adevărul sau prieten cu cei care pretind că ei sunt adevărul, calea şi viaţa societăţii. Un scriitor lucrează cu ficţiunea, dar şi cu autenticitatea în care trăiesc personajele şi lumea construită de el. Scriitorii care cred în Libertate şi Adevăr, fără să le-o spună sau să le-o ceară cineva, vor ieşi în stradă sau pe bulevardele virtuale pentru a lupta, fiecare cu forţa cuvântului său, pentru Libertate şi Adevăr! M-am bucurat mult pentru colegii mei de breaslă care au ieşit să demonstreze paşnic în stradă sau pe reţelele de socializare. Pentru că e la fel de important să protestezi atât în stradă, cât şi pe Facebook. Aş crede chiar, dat fiind impactul formidabil prin care o reţea de socializare multiplică instantaneu un mesaj, că protestul pe Facebook este de aceeaşi valoare cu cel exprimat în stradă. Pentru că el asigură suportul psihic şi de încrdere pentru cei ce stau faţă în faţă cu scutierii care mai apără astăzi regimul Băsescu. Acest popor din faţa laptopului sau a PC-ului este atent şi la provocări, şi la manipulări, are inteligenţă şi...

Lui Cristi Paţurcă nu i-a fost ruşine să moară! A scris cartea: „Mi-e greu titlul de erou” (editura Estfalia)

Ultima lui dorinţă a fost să fie incinerat, iar cenuşa să-i fie depusă la Troiţa din Piaţa Universităţii. Astăzi, 18 ianuarie, ora 13,30, sufletul lui Cristi Paţurcă s-a despărţit de trupul bolnav şi a urcat la cer, la doar 46 de ani, alături de eroii din Piaţa Universităţii, să continue cântarea „Mai bine mort/decât comunist” şi Golan post-mortem. Răvăşit de disperare, sărac lipit pământului, uitat prin spitale, dar cu sufletul rămas în Piaţa Universităţii, a continuat să rămână un idealist pur-sânge. Speranţa moarte ultima, parcă aşa e. Cu doar câteva zile în urmă îl suna pe prietenul său Doru Braia, fericit că va da drumul în eter postului de radio Kilometrul Zero. N-a mai apucat. Inima sa, de servant al libertăţii, a refuzat să mai bată.  Continuare  ———> Lui Emil Constantinescu: „Să vă fie ruşine!” A compus zeci de cântece pentru mitingul maraton din Piaţa Universităţii. Probabil va rămâne în memoria timpului ca artistul cu cel mai lung concert live din istoria României. Zeci de mii de oameni i-au cântat cântecele şi mii le mai murmură şi azi. Ca unul care a însufleţit speranţa, făcând mii de km în campania din 1996 a lui Emil Constantinescu cu chitara la gât, i-a spus înainte de moarte fostului preşedinte pentru care a muncit, a sperat şi a luptat enorm: „Să vă fie ruşine! M-aţi lăsat în cea mai cruntă sărăcie”. Traian Băsescu l-a vizitat, totuşi, la sanatoriul în care se afla anul trecut. Şi a cântat pentru el mult mai puţin. În ultima parte a vieţii a scris o carte de memorii: „Mi-e greu titlul de erou”, la editura Estfalia. „Am ajuns un boschetar, aşa să scrieţi!” „Libertatea o aveam, n-am ştiut ce să facem cu ea. Dacă m-aş întoarce în timp, aş face la fel. Aş încerca însă să evit boala. Îmi pare rău că, în ’90, n-am luat un...