Richard Wagner – Catrafuse

Romanul Catrafuse, prezintă epopeea unei familii de şvabi dintr-un sat bănăţean, „urmarită”, generaţie după generaţie, pe parcursul unui veac (de la sfârşitul secolului al XIX-lea până la finele secolului XX) şi implicată, prin propria istorie, în istoria „mare” a acestei perioade: războaiele mondiale, deportările, emigrarea etc. Cronica este narata, la persoana I, de Werner Zilich, inginer constructor, reprezentant contemporan al acestei familii. Convins că propria-i istorie este o sumă de eşecuri, el vrea să se elibereze de povara memoriei individuale şi colective, „descotorosându-se” de ea ca de nişte catrafuse, dar suferind, în acelasi timp, un proces lent al unei depersonalizări profunde. De acelaşi autor Miss...

Şi de n-o fi cu Banat, grupul Hertei Müller era unul marxist european

Reprezentanţii Grupului de Acţiune Banat, din care a făcut parte şi Herta Müller, prezenţi zilele acestea la Bucureşti, au mărturisit despre anii de început ai carierei lor, prin ’70, când mult trâmbiţata deschidere a lui Ceauşescu  i-a făcut să se coaguleze într-o mişcare de idei. Emil Hurezeanu, moderator al reuniunii din Rotonda MNLR, unde puţină lume a fost prezentă, a descris grupul ca unul de stânga europeană, chiar marxist. William Totok a şi recunoscut că amicii săi din copilărie aveau afişe cu Che Guevara.  Managerul cultural al grupului, Gerhardt Csejk, a povestit cum s-au constituit şi de unde  a venit numele. Un ziarist sibian de atunci, scriind despre tinerii poeţi timişoreni, i-a definit drept un grup de acţiune, chiar dacă, sub influenţa germană, ar fi fost mai degrabă un grup de lucru. Încercând să-i definească orientarea ideologică, a mărturisit clar stânga, între progresism şi modernism. Fiind tineri liiceni, la acea vreme de aşa zisă deschidere, au colindat toate şcolile germane din Banat. Vorbeau despre lucrurile ce interesau generaţia lor, plete, fumat etc. La un moment dat, Richard Wagner (viitorul soţ al Hertei Müller), elev în clasa  a X-a, a provocat o temă tabu acelor timpuri: trecerea frontierei. După ce Nikolaus Berwanger,  editorul noii publicaţii apărute la Timişoara, „Neue Banater Zeitung„, a început să le prezinte opera, Bucureştiul germanistic, reprezentat de Paul Schuster, i-a promovat. Influenţa lor creştea în rândul tinerilor de etnie germană şi nu numai. Securitatea a inflitrat cenaclul în care activau, Adam Müller-Guttenbrunn. La Editura Kriterion din Bucureşti a şi apărut volumul colectiv: Vânt potrivit până la tare (foto). Tot acolo avea să apără şi Niederungen (Plaiuri moi), în 1982, a lui Herta Müller, dar retrasă imediat de pe piaţă. După nici doi ani de activitate, cenaclul a fost închis de organele statului de atunci. Fiecare a acţionat ulterior individual, majoritatea plecând în Germania în jurul anilor...

Abe Kobo – Bărbatul cutie

Bărbatul cutie (1973) este povestea unui om care‑şi abandonează existenţa obişnuită pentru a observa lumea din Tokyo printr‑o cutie de carton pusă pe cap. Cartea analizează cu infinită cruzime problema iden­tităţii în societatea contemporană, un roman ce te duce cu gândul la Samuel Beckett, dar care poartă amprenta inconfundabilului autor al Femeii nisipu­rilor. Renunţând la viaţa sa obişnuită, personajul fără nume al acestui roman rătăceşte pe străzile uriaşei metropole nipone, privind viaţa printr‑o feres­truică tăiată în interiorul uriaşei cutii de carton pe care o poartă pe cap. Realitatea capătă accente kaf­kiene: vor apărea, pe rând, un misterios ucigaş ce încearcă să‑l omoare pe bărbatul‑cutie, o asistentă medicală gata să‑i cedeze, dar şi un medic nebun hotărât să devină şi el bărbat‑cutie. De acealaşi autor Femeia nisipurilor Harta...