Liviu Bîrsan – Asylant

Din lumea fără de fruntarii a ultimelor decenii, Liviu Bîrsan plăsmuieşte un roman plin de tensiune, tragism şi poezie. Universul creat în Asylant aminteşte deopotrivă de lumea hoţilor de buzunare din Groapa lui Eugen Barbu şi de erotismul deloc tăinuit din Craii de Curtea-Veche de Mateiu Caragiale, totul povestit din perspectiva unui personaj-narator care, între Bucureşti, Berlin şi Santo Domingo, îşi descrie geografia personală astfel: «Eu n-am rădăcini în niciun pământ şi n-am ramuri să le întind către cer. Nu am frunze să se bucure de roua dimineţii şi nici fructe să se pârguiască la soare.» O lume fără iluzii şi speranţe, trăindu-şi drama sub un cer care nu promite nimic, un spaţiu unde vechile identităţi şi apartenenţe au involuat spre un tărâm incert situat la limita dintre purgatoriu şi iad, în măsura în care iadul ar putea fi un colaps infinit înlăuntrul propriilor vicii şi obsesii. De aici, romanul câştigă forţă, lectura e un regal, iar fiecare pagină e o plăcută surpriză.“ De acelaşi autor Ochiul şi...

Liviu Bîrsan – Ochiul şi pulberea

Cartea lui Liviu Birsan este un roman-farsă, cu sugestii cinematografice, ceea ce-i conferă un ritm alert, care ţine trează atenţia cititorului. Interesul acestuia va fi sporit şi de trimiterile la societatea politică actuală, de personajele de un pitoresc extrem, de la „granguri” din Poliţie şi SRI, „masa electorală”, analişti politici până la candidaţi la Preşedinţie sau chiar preşedintele în exerciţiu, toţi sub nume fictive, dar caricaturizând personaje uşor de recunoscut. Toate construiesc un roman inedit, plin de ironie, dar, înainte de orice, scris cu mult talent şi excelent controlat de un autor ce pare foarte stăpân pe mijloacele sale artistice încă de la debut. De acelaşi autor...