Andrei Codrescu – Ghid dada pentru postumani

De Marius Ghilezan Ghidul dada pentru postumani nu e un simplă barcă prin torentul diluvionar ticluit de un român în Café de la Terasse din Zürich, instituţie de pierdut vremea, încă din 1916, când dintr-un plictis al istoriei,  Andrei Codrescu i-a găsit la o partidă de şah imaginar pe V.I. Lenin, babacul comunismului  şi pe Tristan Tzara, babacul dadaisimului. Alegoria urmăreşte, la bifucraţie, cele două căi ale lumii revoluţionare. Una spre crime, gulag şi dictatură a proletariatului şi alta spre spargerea canoanelor, libertate absolută şi desfrâu.”Dadaismul joacă pentru haos, libidou creativ şi absolut, comunismul pune energiile în slujba raţiunii, ordinii, a unei toximonii sociale care duc la crearea omului nou”, prezumă Andrei Codrescu, de la începutul eseului. Totul curge în scris ca la cabaret. E o concordie în dezordine de  nedescris. Când apar mugurii naţionalismului, pârgul explodează. Unii din ceata de beţivi, petrecăreţi sau visători se consideră nedretăţiţi la masa succesorală a patrimoniului. Nici nu se lansează bine proclamaţia către lume, că unii se şi revendică drept titulari ai numelui mişcării. Ce nu spune făţiş Codrescu, dar sugerează, e provenienţa cuvântului. Originea e neclară. Cercetători ai avangardei susţin că la o masă s-a înfipt un cuţit într-un dicţionar german şi primul cuvânt ieşit din vârf a fost Dada. Alţii, că ar fi de origine română. Codrescu pune o lumină asupra culturii din România. Peisajul intelectual de la noi, la începutul mileniului trecut, „datorită coexistenţei tuturor ideilor pe jumătate demolate de alte idei, era asemănător ruinelor din Piranesi, din care a răsărit ceva ce nici cea mai vizionară avangardă pariziană nu anticipase, dadaismul”, aşa notează Codrescu. Deşi scrie de aproape patru decenii numai în engleză, traducătorul său loial Ioana Avădani, făcându-i un come back de nici nu se simte rătăcirea prin limba lui Shakespeare, mai aduce o ofrandă ţării sale de origine. Andrei Codrescu a plecat demult. Şi bine a...

Codrescu a intuit: Hitler a jucat şah cu Lenin (dovada)

Printr-o alegorie de substanţă, Andrei Codrescu i-a găsit la o partidă de şah imaginar pe V.I. Lenin, babacul comunismului  şi pe Tristan Tzara, babacul dadaisimului, în ultima sa carte: Ghid dada pentru postumani . Alegoria urmăreşte, la bifucraţie, cele două căi ale lumii revoluţionare, scriam la apariţia volumului: Una spre crime, gulag şi dictatură a proletariatului şi alta spre spargerea canoanelor, libertate absolută şi desfrâu.”Dadaismul joacă pentru haos, libidou creativ şi absolut, comunismul pune energiile în slujba raţiunii, ordinii, a unei toximonii sociale care duc la crearea omului nou”, prezumă Andrei Codrescu, de la începutul eseului. Recent, o fotografie după o gravură care-i prezenta pe tânărul Adolf Hitler şi adultul Vladimir Ilici Lenin, jucând şah, acum o sută de ani, a fost publicată de către prestigioasa publicaţie britanică The Telegraf. Aceasta provine din colecţia privată a profesoarei evreice de artă a Furerului,  Emma Lowenstramm, care a mărturisit mai demult jocul, gravura având, de altfel, pe spate semnătura celor doi dictatori care au schimbat faţa lumii. Foto: BNPS În 1909, când se afla în casa renumitei familii evreieşti, Hitler era un jobbing artist, pictor începător. Acolo l-a cunoscut pe Lenin, aflat în exil, datorită acţiunilor sale antiţariste. La începutul celui de-al doilea război mondial, familia de evrei a fugit lăsând bunurile, inclusiv gravurile şi tabla de şah, femeii de serviciu. Acum stră-stră-nepotul servitoarei scoate la vânzare imaginea celor doi şahişti plecând de la suma de 40.000 Lire sterline.  Vânzătorul preferă să rămână anonim, după ce tatăl acestuia s-a chinuit o viaţă să probeze autenticitatea documentului, investind sume semnificative în expertiză. După cum se vede, Hitler juca cu piesele albe, fiind aproape de geam, iar Lenin, în penumbră, cu cele negre. Să probeze această mărturile că Lenin era agent german? se întreabă unii dintre specialiştii consultaţi de The...