Kim Echlin – Cei dispăruţi

Romanul lui Kim Echlin relatează povestea lui Anne Graves, o fată de 16 ani din Montreal, care-l întâlneşte pe Serey, tânăr cambodgian forţat să emigreze, asistent la universitate şi solist într-o formaţie. Anne şi-a pierdut mama la vârsta de doi ani, ceea ce îi imprimă fetei un sens al imediatului şi o dorinţă intensă de viaţă. Cei doi se întâlnesc într-un club de jazz şi împart pasiunea pentru blues, singurătatea şi nevoia de a zâmbi. Între ei se naşte o mare iubire, în ciuda avertismentelor tatălui lui Anne, care intuieşte că, la un moment dat, Serey se va reîntoarce în ţara lui. Atunci când graniţele Cambodgiei se deschid, Serey părăseşte Canada cu dorinţa de a-şi regăsi familia. Rămasă singură şi fără nicio veste din partea iubitului ei, Anne încearcă să-şi construiască o nouă viaţă, dar nu reuşeşte să-l uite pe Serey. Învaţă limba khmeră şi, după unsprezece ani, se hotărăşte să plece în căutarea lui, într-o ţară pustiită de război. Cei dispăruţi este istoria acestei iubiri proiectată pe fundalul regimului lui Pol Pot – supranumit «criminalul secolului» – liderul khmer care a preluat cu fanatism modelul chinez al lui Mao Zedong şi a instaurat dictatura. De la prima pagină, romanul ne poartă în lumea fascinantă a templelor, în miezul devastator al războiului şi în realitatea unei pasiuni pe care nu o poate stinge uitarea. «Kim Echlin redă literar o realitate ce sfidează imaginaţia.» Literary Review of Canada «Echlin are o voce literară fluentă şi senzuală, îmbinând imaginile cu măiestria cu care un muzician îşi construieşte armonia». National...

Juli Zeh – Schilf

Schilf (2007), ultimul ei roman, confirmă această apreciere: este un (fals) thriller de o ironie muşcătoare şi subtilă, care contrazice cu tărie opinia conform căreia literatura germană a zilelor noastre ar fi „prea întunecată şi complet lipsită de umor”. Autoarea, juristă de profesie, abordează subiecte precum moralitatea, fericirea, prietenia, relaţiile de cuplu, importanţa interacţiunii sociale, acomodarea cu un stil de viaţă acceptat din punct de vedere social, totul sub pretextul unei crime comise „aproape” accidental. Şi, mai ales, ne convinge că fiecare dintre noi este – sau ar putea fi – o maşină a timpului. „Perfecţiunea aceasta te-ar putea lăsa rece. Dar nu se întâmplă deloc aşa. Labirintul lui Juli Zeh e construit foarte inteligent, cu inscripţii amuzante pe ziduri şi fraze spirituale care te atrag chiar fără să vrei, iar în ultimul timp acest lucru a devenit din ce în ce mai rar.” (Die Welt) „Schilf este un roman poliţist, dar, cu toate acestea, nu e o poveste despre crime. Limbajul lui Juli Zeh este cel care face ca protagoniştii romanului să pară extrem de bine conturaţi şi de prezenţi. Atmosfera, sentimentele, situaţiile şi apariţia diverselor animale sunt descrise laconic, iar imaginile sunt extrem de pregnante şi de concrete. Şi chiar atunci când abordează problema timpului, autoarea reuşeşte să ofere o reprezentare literară irezistibilă a nivelului de cunoaştere al omenirii.” (NDR Kultur) „În anii din urmă, literatura germană scrisă de autori recent afirmaţi s-a limitat la redarea psihologiei şi sensibilităţii tinerei generaţii. Juli Zeh, în schimb, se concentrează pe latura intelectuală a scrisului, conturând personaje complexe, care au ceva de spus. Iar asta are un efect la fel de benefic asupra cititorilor ca o discuţie cu un adult după o lungă petrecere de aniversare a unui copil.” (Frankfurter Neue...