Jorge Luís Borges – Dialoguri

De Alexandru Cristian

Ernesto Sabato – Înainte de tăcere

De Alexandru Cristian Memoria are istorie. Istoria are memorie. Faptele din viaţa unui om se succed cu o repezciune delirantă. Când te opreşti din fuga vieţii rememorezi ce ai făcut. Nu îţi poţi aduce aminte tot,  dar crâmpeie din amintiri poţi să le lipeşti obţinând un ultim cuvânt înainte de tăcere. Când aşterni pe hârtie ce ai trăit, citit şi scris îţi ies o sumă de idei. Când aceste idei sunt ultimele importante din viaţa ta îţi iese un testament. Testamenul lui Ernesto Sábato este unic prin profunzimea sa filosofică. Moştenirea gigantică a acestui om se reduce la câteva fraze ce ne pot schimba cursul vieţii. Citiţi ceea ce vă place va fi singurul lucru care vă va ajuta să suportaţi existenţa. Un temperament trist şi melancolic marele scriitor argentinian a avut gânduri de sinucidere. Un fost fizician, un pictor şi un scriitor de geniu a fost cotropit de ideea inutitilităţii vieţii. Deşi Camus spunea că singura dilemă filosofică este sinuciderea Sábato a ales să trăiască şi să ne lase o moştenirea uriaşă. Testamentul lui Sábato este realizat într-un epilog de secol sfâşiat între delirurile raţiunii şi cruzimea armelor. Memorii scrise cu esenţă şi savoare, Înainte de tăcere ( Antes del fin) este un eseu filosofic despre viaţă. Viaţa trebuie trăită indiferent de tragedii. Durerea sabatiană a vieţii este legată de absurdul unor întâmplări şi de persistenţa răului în lume. De ce există rău? O întrebare ce a stors minţile filosofilor din toată istoria lumii. Neliniştile metafizice desprinse din acest eseu sunt de o dimensiune gigantescă. Viaţa este frumoasă dar angoasantă, o idee ce se desprinde din reflecţiile lui Ernesto  Sábato. Nu putem sta liniştiţi când semeni de ai noştri sunt chinuiţi în fiecare zi. O proză care curge ca un râu şi lasă urmă adânci ca apa care sapă în piatră, Înainte de tăcere este un ultim cuvânt...

Ernesto Sabato – Abaddon exterminatorul

Un roman complex, care relevă momente esenţiale din istoria lumii, împletind povestirea filozofică, eseul şi elementul autobiografic într-o capodoperă a literaturii universale. „Când m-am apucat să scriu cel de-al treilea roman, care în final avea să devină Abaddon exterminatorul, intenţia mea era să construiesc un roman despre roman, un fel de roman la puterea a doua. Voiam să scriu ceva care să fie în acelaşi timp ficţiune, dar şi o dezbatere asupra ficţiunii, un fel de anchetă asupra formei înseşi a genului, asupra posibilităţilor, a limitelor, a secretului izvoarelor sale în adâncul sufletului omenesc.“ (Ernesto SABATO) Unul dintre cele mai cutremurătoare romane ale secolului XX, ultima parte a trilogiei care mai cuprinde Tunelul şi Despre eroi şi morminte, Abaddon exterminatorul este o creaţie densă, vizionară, de un intelectualism rafinat. Într-un Buenos Aires terorizat de dictatura militară de la începutul anilor ’70, o serie de semne nefaste, de premoniţii şi evenimente inexplicabile par să anunţe o inevitabilă apocalipsă. Un vagabond clarvăzător zăreşte un semn pe care numai el pare să-l înţeleagă: un dragon cu şapte capete vărsând flăcări pe cerul înserării, un tânăr idealist e torturat şi ucis de poliţie, care îl bănuieşte de subversiune, agenţi ai Răului par să se fi răspândit pretutindeni şi, treptat, peste lumea lipsită de speranţă se înstăpâneşte puterea...

Ernesto Sabato – Dialoguri

De Alexandru Cristian Dialogul este o parte esenţială a vieţii noastre. Omul s-a născut în dialog, primul dialog este  conversaţia copilului  cu mama sa şi cu tatăl său. Dialogul este forma exterioară a sentimentelor unui om, este materializarea gândurilor, sentimentelor şi emoţiilor. Dialogul dintre doi titani este ceva greu de descris. Doi scriitori mari pot trece peste divergenţele lor prin dialog.Sabato şi Borges au trecut printr-un dialog savuros, o conversaţie împărţită în 7 dialoguri, de valoare platoniciană despre; artă, literatură, muzica, teologie, destin, istorie, ştiinţă şi alte subiecte ce pot incita mintea  a doi scriitori universali. Dialogurile dintre Borges şi Sabato(Diálogos de Borges y Sabato) este o carte pe care nu ai cum să o uiţi prea uşor. Temele abordate de cei doi sunt atât de complexe încât este greu să le cuprinzi într-o scurtă recenzie.Despre literatură Sabato crede că singurul lucru valabil este cartea, care este scrisă pentru a rămâne, ziarul este un produs care este supus uitării.Despre teologie Borges crede că este o literatură fantastică de o înaltă valoare, iar Sabato crede că este creaţia omului dar şi că poate exista un Dumnezeu imperfect, din cauza lui se pot produce o grămadă de nenorociri în lume, de care lumea a avut parte subliniază Sabato.Ernesto Sabato în ciuda divergenţelor pe care le-a avut cu Jorge Luis Borges, îi recunoaşte acestuia meritul spunând că Borges este un scriitor pentru scriitori ca şi James Joyce.Divergenţa cea mai interesantă a celor doi este legată de romanul Don Quijote de la Mancha a lui Cervantes, opera care tronează de sute de ani peste literatura de limbă spaniolă, opera-rege. Borges în tinereţea sa nu a fost atras de roman, pe când Sabato întotdeauna l-a crezut unul dintre cele mai mari romane ale istoriei literaturii universale, dacă nu cel mai mare. Cei doi mari scriitori  nu au obţinut niciodată Premiul Nobel.Sabato explică acest lucru...

Ernesto Sabato – Despre eroi şi morminte

Ultimul mare mit al literaturii argentiniene, stins din viaţă în 2011, cu puţin înainte de a împlini o sută de ani, Ernesto Sabato este creatorul unei opere proteice, care conţine în esenţă eternele contradicţii şi frământări ale fiinţei umane şi ale societăţii, circumscrise unui univers artistic şi spiritual de o tulburătoare profunzime şi originalitate. „În romanul meu am încercat să surprind realitatea în toată extinderea şi profunzimea ei, înglobând nu doar partea diurnă a existenţei, ci şi pe aceea nocturnă şi tenebroasă. Întrucât Fernando Vidal este personajul central şi precumpănitor, tot ce se referea la el era important şi trebuia descris… Raportul reprezintă marele coşmar trăit de el, exprimând, chiar dacă simbolic şi oarecum incert, miezul cel mai semnificativ al condiţiei şi existenţei sale. Dacă aş fi suprimat această parte din roman, din considerente legate de coerenţa logică, ar fi însemnat să suprim visele oamenilor, care aparţin viziunii lor integrale asupra vieţii.“ (Ernesto SABATO) Adevărată capodoperă, Despre eroi şi morminte (1961), cel de-al doilea volet al trilogiei care începe cu Tunelul (1948) şi se încheie cu Abaddon, exterminatorul (1974), este un roman total, extrem de dens, scris cu credinţa mărturisită de autor că „nu se poate trăi fără eroi, sfinţi şi martiri”, şi că „prezentul generează trecutul“. Trei planuri se întrepatrund, într-un joc fascinant de umbre şi lumini, în complexa sa structura narativă de voci alternante, întemeiată pe împletirea istoriei naţionale argentiniene cu drama individuală: povestea de dragoste între Martín şi Alejandra, trecutul glorios dezgropat din morminte, reconsiderat printr-o radiografie a Argentinei contemporane, şi obsedanta temă a orbirii şi a nebuniei din celebrul Raport despre Orbi. Order Despre eroi şi morminte Preţ @ RON49,00 Qty: Adauga in cosul de...