După ce a tot gustat şi degustat prin cramele publicistice ale Iaşilor, Ovidiu Nemigean, care este la fel de cunoscut ca părintele său (d)enunţător al In vino veritas, îu urbea moldavă, s-a produs naţional prin Nicolina blues, graţie Editurii Cartea Românească.
Fiind un specialist al simfoniei lirice, lui nu-i sună fals niciun stil, cu rimă, stil sau pistil, poate sădevină chiar pedagog al propriei opere. Scrie lejer, uneori grandilocvent, pentru că nu-l jenează nicio proteză auditivă sau vreun diftong pierdut în spaţiu. Ovidiu Nimigean îşi dezavuează public contemporaneitatea pe care mulţi i-au refuzat-o.
De acelaşi autor
Sku: O022OVI
„Regăseşti la Matei Vişniec forţa imagistică, în concentrări dense de alegorie şi simbol, amplă arcatura parabolică, acuitatea senzorială, lexicul bogat – dar în expresii eliptice – vehementă stilistică, precizia şi fineţea detaliilor şi intelectualizarea emoţiei, care sunt caracteristici ale celui mai bun teatru postbelic.“ (Valentin Silvestru)
Volumului Nuferii mor în cadă i s-a acordat Premiul pentru Poezie la Concursul de manuscrise pentru tinerii sub 35 de ani, organizat de Uniunea Scriitorilor din România în anul 2007.
Educaţie târzie este un roman despre libertatea de a iubi, într-o societate nouă, cuprinsă de febra schimbării. Alexandru Şerban, un bărbat matur din elita bucureşteană, intelectual rafinat, specialist în Baroc, se îndrăgosteşte de Cora în zilele fierbinţi din 1990 ale Pieţei Universităţii. Tânără, frumoasă, fragilă, femeia din Cartierul Depărtat îl seduce şi îl acaparează prin prospeţimea şi temperamentul ei. Prins în vârtejul unei vieţi noi, savantul îşi uită trecutul şi pătrunde într-o lume necunoscută, fascinantă, periculoasă.
Viaţa la coadă. O coadă la tacâmuri de pui. O coadă fabuloasă, care înfăşoara oraşul de mai multe ori şi va dura 12 luni, timp în care Ionuţ, un vajnic pionier, îi va cunoaşte pe cei care îi vor fi vecini întregul an, câteva personaje pitoreşti care discută despre copii, matematică, ţuică fiartă, fericire, cârnaţi, dragoste, bomboane de pom, moarte, murături, examene de admitere. O coadă care sfidează orele, zilele, săptămânile, anotimpurile şi totuşi… aici oamenii îşi povestesc viaţa, îşi sărbătoresc zilele de naştere, se îndrăgostesc, se căsătoresc şi, pur şi simplu, mor.
Într-un oraş imaginar, Christiana, un amfitrion misterios a strâns laolaltă oameni de tot felul − un scriitor, un sportiv, un călugăr, un profesor, un doctor, un ofiţer în rezervă, funcţionari pensionaţi, foşti securişti, victime şi călăi, inocenţi şi perverşi, desfrânaţi şi asceţi − pentru a-i supune unui experiment, într-un moment în care, obosiţi, plictisiţi, debusolaţi, aceştia nu mai aşteaptă nimic de la viaţă. Scoşi din mediul lor obişnuit, smulşi din rutină şi frământările zilnice, se trezesc într-un loc mai mult decât ciudat, unde amfitrionul mefistofelic îi obligă să-şi deruleze la nesfârşit amintirile. Iar locul cu pricina devine treptat-treptat un infern… Din care personajele, mai ales halucina(n)tul Tom Kastelka, încearcă să se elibereze prin fabulaţie.
Omul negru se instalează confortabil pe desktopul lui Emil Aderca, un computerist al timpului nostru. Trăind în lumea lui virtuală, într-o recluziune autoimpusă, pe jumătate alienat, tânărul este inculpat într-o crimă obscură. La închisoare, în lumea reală, în aşteptarea verdictului, Omul negru preia controlul.
Sebastian Reichmann, „contele Sebastian”, cum îl numea prietenul său Gellu Naum, a debutat în anul 1969, sub auspiciile contestării venite din partea cotidienelor de partid şi de stat, dar şi a unei critici elogioase. A doua carte i-a fost topită. A emigrat în Franţa şi, în scurt timp, a devenit poet de limbă franceză. Mocheta lui Klimt este primul volum scris în limba română, după mai bine de treizeci de ani. CD-ul cu vocea poetului transmite emoţia reântoarcerii poemelor la limba maternă.
„Da, într-adevăr, materia din care frumuseţea ia naştere este una coruptă şi decăzută, însă, precum în acel tablou al lui Goya în care o căpşună de o roşeaţă senzuală şi senzaţională ia naştere din intestinele cadavrului putrefact, frumuseţea nu e contaminată de materia în care se manifestă. Etica e posibilă pentru ca exista estetica. Frumosul literar e la el acasă în textele «rele» ale lui Manasia.” (Radu Vâncu)
Bedros Horasangian “Un război murdar” este o carte de reportaje. O carte despre adevăr şi minciună. "Un război murdar" este o carte despre două popoare şi o ţară. Popoarele se numesc rus şi cecen, ţara este Rusia. Avem radiografia unui răz
