Carmen Muşat – Strategiile subversiunii. Incursiuni în proza postmodernă

Strategiile subversiunii. Incursiuni în proza postmodernă este una dintre puţinele abordări critico-teoretice sistematice ale prozei noastre postmoderne în general şi ale prozei optzeciştilor în special. Volumul substanţial şi incitant al lui Carmen Muşat are meritul esenţial de a problematiza relaţia dintre etic şi estetic în proza românească postmodernă, introducînd rigoare şi responsabilitate profesională acolo unde mulţi obişnuiesc să propună aproximăţii şi improvizaţii la îndemână. De acelaşi autor Canonul şi tarotul Order Strategiile subversiunii. Incursiuni în proza postmodernă Preţ @ RON29,95 Qty: Adauga in cosul de...

Carmen Muşat – Canonul şi tarotul

În România, definiţia presei drept «câine de pazã al democraţiei» este contracarată  de binecunoscutul adagiu «Câinii latră, caravana trece». Existã un remediu la acest impas? Da. Paznicul nu tace până când nu opreşte caravana. Este şi felul în care înţelege  Carmen Muşat puterea şi rolul presei. Ea a înregistrat chiar  în relativ scurta ei carieră publicisticã unele asemenea opriri de caravanã. Cu aerul său  politicos, de o civilitate absolutã,  oroare de pamflet şi bãşcãlie, dar de o fermitate pe care mulţi publicişti experimentaţi n-o mai au,  a pus degetul pe câteva rãni: un răsunător plagiat neasumat şi nepedepsit, grupurile de prestigiu şi certurile lor, expoziţiile goale de la noi  şi cozile de mii de persoane în faţa muzeelor, în Occident, lipsa ori precaritatea instrumentelor de lucru în cultura noastrã. Cartea de faţă este alcătuită în principal din editorialele lui Carmen Muşat din Observator cultural, dar şi din contribuţiile ei la dezbateri pe probleme ale învãţãmântului şi culturii. Strânse în volum şi scoase din contextul în care au apãrut — paginile revistei acuzate deseori de conformism, stângism şi corectitudine politicã —, editorialele lui Carmen Muşat sunt net avantajate. Descoperim în ele o voce câtuşi de puţin cuminte, conformistã, corectã politic, ci doar una lipsitã de narcisism şi de gust al punerii în spectacol, vocea bunului-simţ, a bunei creşteri, a respectului de sine şi de interlocutor, în fine, lucru atât de rar în România tuturor iritãrilor, umorilor şi chiar grosolăniei, o voce remarcabilã prin normalitate. Aceasta fiindcã asemenea revistei în care au apãrut de-a lungul a cinci ani, preponderent informative, ele ne aduc la cunoştinţã fapte de culturã curente: expoziţii, happeninguri, colocvii, dezbateri, lansãri de carte, gale de film şi de teatru, uneori în neaşteptate locuri uitate de lume. Cum ar fi, într-un sãtuc pierdut din Semenic, unul dintre cele mai bune festivaluri de jazz din Europa. Consecinţele acestei alegeri, cãci...