Michel Martin – Bărbat pe tocuri

„Aşteptăm postsexualitatea” „I got an F and a C, and I got a K too And the only thing that’s missing is a bitch like U” Marilyn Manson – (s)AINT Michel Martin ne introduce într-o atmosferă gothică & dandy & nihilistă ca în muzica celor de la Sisters of Mercy combinată cu Huysmans şi cu filmul The Masque of Red Death al lui Roger Corman. Uneori ai impresia că Cioran şi-a înscenat moartea, s-a vindecat de Alzheimer (poate folosind metoda prin care Magic Johnson a scăpat de SIDA) şi s-a mutat la Londra, unde a devenit mai indiscret, mai underground şi mai trendy. Unul din cele mai interesante texte ale lui MM este o pastişă la cea mai radicală declaraţie a nihilismului antiumanist al secolului 20 („Spectacolul omului – ce lucru scârbavnic. Iubirea – o întâlnire între două salive. Toate sentimentele îşi trag absolutul din mizeria glandelor.”): „eu sunt cel pentru care sexul a murit şi orice poftă/ de lichide vaginale a murit odată cu el/ eu nu suspin la sânii tăi deshumaţi/ şi nici la anusul descuiat/ …/ mirosul tău de poamă dulce de grăsimi fecunde/ tu receptacul de spermatozoizi confuzi şi expulzaţi/ … / eşti atât de –sexy– încât vreau să vomit în dormitor pe pat/ şi pe fereastră în capul trecătorilor/ mă uit la tine şi văd o vacă plină de lapte vacă plină de viţei aproape făcuţi vacă/ plină de spermă de bou şi de taur şi de cal uneori/ …/ stomacul tău e radiografia unei ferme de viermi” (Never again). Parcă am deschis jurnalul lui John Doe din Se7en. Nu am impresia că textul este o „metaforă” a dezgustului sau repulsiei sexuale; dimpotrivă, eu cred că textul se susţine practic şi descrie o „realitate”: dacă aplicăm principiile schopenhaueriano-cioraniene ale abstinenţei şi ale urii faţă de mizeria sexului (un refuz al imperialismului glandelor), ajungem la...