România încă mai e o ţară exotică, mereu provocatoare, ne-o demonstrează Bruce Benderson, gay-american, supraponderal, între două vârste, care s-a îndrăgostit la Budapesta de Romulus, un tânăr vagabond român. Cartea a avut un succes enorm în Franţa, autorul fiind primul american răsplătit cu premiul Prix de Flore. Dacă pentru pasionaţii de literatură erotică e un bluf, o cacialma, fără orgasme, pentru cititorii de romane psihologice e un bun pretext de comentarii şi de dispute aprinse. Aventura de o noapte a personajului principal se transformă într-o pasiune masochistă. Autorul ştie că este dijmuit de tânărul, care nu şi-a ascuns niciodată orientarea hetero şi care cheltuie banii cu prostituatele din ţara lui. Bruce Insistă cu patimă să-i cunoască tainele, vicleşugurile şi lumea ascunsă. E clar că nu e o ficţiune. Nici un romancier nu ar fi putut, după vreo documentare acerbă, să redea atât de bine, România tranziţiei. Pur şi simplu s-a îndrăgostit de junele sibian, recunoscând încă de la începutul cărţii că “este flămând după Romulus.” Pentru a-l cunoaşte mai bine pe Casanova ciocolatiu şi cu nasul mare, plin de cicatrici, a studiat în amănunt istoria românilor. Dacă lecţia despre trecut a absolvit-o cum laudae, nu a fost admis la catedra de profitologie, în care conaţionalii noştri pot preda cursuri la marile academii.

Primit în familia lui Romulus ca o vacă bună de muls, autorului i se oferă toată cinstea “dacă are bani.” Ba mai mult, i se face o contraofertă. I se dă chiar şi pe Renei, fratele mai mic al lui Romulus, în contrapartidă.Autorul insistă pe parcursul “poveştii care-i sfarmă creierii, bucată cu bucată” să se compare cu regele Carol al ll-lea. Aici, chestiune pare forţată, chiar dacă recunoaşte: “mi-am dat seama tot mai limpede că Istoria, la fel ca şi istoria mea, este în mare parte un roman pornografic.”

Romanul autotintitulat erotic prinde la fotogramă portretul psihologic al românului, de după ‘89: leneş, profitor, pus pe distracţii. Pentru că acţiunea se desfăşoară înaintea integrării României în UE, când homosexualitatea era condamnată de Codul Penal, Bruce fuge din ţară dezgustat atât de atitudinea vulgară, chiar violentă a tânărului sibian, dar şi de frica şantajului unui taximetrist.
“Românul” ar putea fi considerat o lucrare xenofobă. Autorul fiind evreu, naţionaliştii români ar putea să-şi facă din carte o tribună de luptă. Nu este nici pe departe. Doar o oglindă fermecată care redă atât interiorul cât şi exteriorul unei populaţii care trăieşte din angoasă.
În iubirea sa oarbă pentru tânărul depravat, autorul se face că nu sesizează bârfele din jurul lor. În timpul confesiunilor. recunoaşte mai mult pentru sine: “formăm un cuplu straniu – un american plinuţ, de vârstă mijlocie, care vorbeşte în şoaptă, mieros, cu un prostituat mărunţel, un român cu nasul acvilin, cu ochi ageri şi neîncrezători, cu obrajii supţi şi cu dinţii ascuţiţi”. Lăsându-se pradă pasiunilor, nu se trezeşte nici în finalul celor opt luni de iubire oarbă, deşi a ajuns cu un minus de 18.000 de dolari în cont şi cu o mamă pe moarte, tot mai investeşte într-o relaţie contra naturii. Continuă stipendia pentru nărăvaşul român. În timp ce munceşte şi zece ore pe zi la traducerea biografiei lui Celine Dion, Romulus pierde vremea şi banii prin discotecile româneşti “fumând ţigară de la ţigară.”
Cartea este o demonstraţie a faptului că modernismul n-a cucerit România, rămasă în paradigmele şi frustrările sale.

Shipping Rate: F