Posted by
Ilă Citilă on Apr 23, 2010 in
Bookshop,
Roman |
1 comment
Ori de câte ori vorbeşte, la Exupéry îţi apare omul; şi chiar când o face la persoana întâi – iar asta se întâmplă aşa de ades! – înainte de orice, vine înaintea atenţiei tale pluralul. De parcă întreaga rasă umană ar respira prin el şi nu s-ar mai auzi decât pe sine din frazele lui – fraze ca nişte santinele la porţile umanităţii. Anevoie de presupus că există pe vreun meridian sensibilitate căreia Exupéry să nu-i comunice. Căci deopotrivă cu stelele, cu conştiinţa, cu responsabilitatea şi dragostea, el a descoperit limbajul eternităţii acestora. Iar lumina unei stele, pentru Exupéry, este o conştiinţă şi e chiar mai mult: miracol. …Din opera câtor alţi autori epici te mai însoţesc, la sfârşitul lecturii, atât de mulţi eroi, aproape fiecare introducând o idee în circuitul cotidian? Ion Caraion De acelaşi autor...