Ori de câte ori vorbeşte, la Exupéry îţi apare omul; şi chiar când o face la persoana întâi – iar asta se întâmplă aşa de ades! – înainte de orice, vine înaintea atenţiei tale pluralul. De parcă întreaga rasă umană ar respira prin el şi nu s-ar mai auzi decât pe sine din frazele lui – fraze ca nişte santinele la porţile umanităţii. Anevoie de presupus că există pe vreun meridian sensibilitate căreia Exupéry să nu-i comunice. Căci deopotrivă cu stelele, cu conştiinţa, cu responsabilitatea şi dragostea, el a descoperit limbajul eternităţii acestora. Iar lumina unei stele, pentru Exupéry, este o conştiinţă şi e chiar mai mult: miracol. …Din opera câtor alţi autori epici te mai însoţesc, la sfârşitul lecturii, atât de mulţi eroi, aproape fiecare introducând o idee în circuitul cotidian? Ion Caraion
De acelaşi autor
Sunt carti care mi-au incantat sufletul in tinerete!
Sunt carti care-ar putea fi foarte bine niste evanghelii ale unei noi credinte: comunicarea directa intre doua suflete care nu se vor cunoaste niciodata: autorul si cititorul.
Ati uitat insa Micul Print, superba poveste de dragoste incifrata in limbajul sufletesc special al pilotului!