Adolfo Bioy Casares – După-amiaza unui faun

Originalitatea lui Adolfo Bioy Casares „cel mai pur dintre prozatorii fantastici din Argentina şi, poate, din America“ (Luis Alberto Sánchez) izvorăşte din arta inconfundabilă de a structura, într-un demers narativ unitar, de un echilibru desăvârşit, cele două coordonate esenţiale ale creaţiei sale: cea fantastică şi cea omenească, proiectând în oglinzi infinite fascinantul joc de lumini şi umbre ale incidenţei irealului în cotidian. „Fantasticul este una dintre marile chei ale literaturii mele“, mărturiseşte scriitorul, convins că „realitatea poate fi fantastică în orice clipă… fiindcă uneori viaţa ne oferă o viziune momentană a ceva ce alterează ordinea realului“. Îmbinând subtil elemente ale literaturii de sorginte fantastică — misterul, straniul, ambiguitatea, indeterminarea, suspansul, atracţia exercitată de  zona absconsă, întunecată a existenţei — cu dezvăluirea dimensiunii lăuntrice a fiinţei umane aflate aproape întotdeauna sub semnul atotstăpânitor al sentimentului iubirii,  povestirile adunate în volum reflectă, în varii ipostaze, tema efemerităţii persoanei,  simţită ca o incertitudine ce ne determină să nu putem avea siguranţa identităţii celeilalte fiinţe, întrucât cunoaşterea umană este imperfectă. Farmecul lor provine tocmai din naturaleţea cu care Bioy Casares transformă fantasticul de esenţă metafizică într-un spectacol coerent, credibil şi, mai cu seamă, profund omenesc De acelaşi autor Visul eroilor Order După-amiaza unui faun Preţ redus @ RON18,00 Qty: Adauga in cosul de...

Adolfo Bioy Casares – Visul eroilor

Acţiunea romanului Visul eroilor (1954) se petrece în zilele pline de strălucirea şi freamătul carnavalului, într-un Buenos Aires pe cât de real şi de recognoscibil, pe atât de învăluit în aura misterului. Încă din copilărie, întregul demers al protagonistului, Emilio Gauna, urmăreşte dobândirea certitudinii – pentru alţii, dar îndeosebi pentru sine însuşi – că, la rigoare, nu s-ar dovedi laş, ci plin de curaj. În el „doarme“ un virtual erou care se visează ca atare pe sine însuşi (de aici şi opţiunea pentru această traducere a titlului). Confirmarea va veni într-un final surprinzător, care introduce, pe lângă nota de fantastic, o tentă de proză poliţistă. La apariţia celei mai cunoscute opere a lui Bioy Casares, Invenţia lui Morel, marele său prieten Borges remarca admirativ construcţia impecabilă, echilibrul desăvârşit dintre real, imaginar şi simbol. Afirmaţia se poate extinde şi asupra romanului de faţă. De acelaşi autor Jurnal din războiul...