Originalitatea lui Adolfo Bioy Casares „cel mai pur dintre prozatorii fantastici din Argentina şi, poate, din America“ (Luis Alberto Sánchez) izvorăşte din arta inconfundabilă de a structura, într-un demers narativ unitar, de un echilibru desăvârşit, cele două coordonate esenţiale ale creaţiei sale: cea fantastică şi cea omenească, proiectând în oglinzi infinite fascinantul joc de lumini şi umbre ale incidenţei irealului în cotidian.
„Fantasticul este una dintre marile chei ale literaturii mele“, mărturiseşte scriitorul, convins că „realitatea poate fi fantastică în orice clipă… fiindcă uneori viaţa ne oferă o viziune momentană a ceva ce alterează ordinea realului“. Îmbinând subtil elemente ale literaturii de sorginte fantastică — misterul, straniul, ambiguitatea, indeterminarea, suspansul, atracţia exercitată de zona absconsă, întunecată a existenţei — cu dezvăluirea dimensiunii lăuntrice a fiinţei umane aflate aproape întotdeauna sub semnul atotstăpânitor al sentimentului iubirii, povestirile adunate în volum reflectă, în varii ipostaze, tema efemerităţii persoanei, simţită ca o incertitudine ce ne determină să nu putem avea siguranţa identităţii celeilalte fiinţe, întrucât cunoaşterea umană este imperfectă.
Farmecul lor provine tocmai din naturaleţea cu care Bioy Casares transformă fantasticul de esenţă metafizică într-un spectacol coerent, credibil şi, mai cu seamă, profund omenesc
De acelaşi autor
Adauga in cosul de cumparaturi.
Leave a Reply