În acest volum, ritmul scrierii se apropie de cel cinematografic, autorul creând, totodată, o reuşită alternanţă a situaţiilor. Astfel, de la disciplina penitenciară, în fapt o terifiantă batjocură la adresa condamnaţilor, acţiunea este translatată spre o „paranghelie cazonă”. De la arestarea unei bătrânici, care va fi condamnată la moarte pentru ofensă la adresa Führerului, se ajunge la întânirea a doi afacerişti în uniformă – Porta şi trompetul-cavalerist Rudolf Kleber, care, suprem argument, i-a cântat lui Hitler. Trocul cu ţigări cu opiu contra poze porno e savuros, portretele celor două personaje fiind creionate cu un indiscutabil umor (amintind de Hasek şi al său brav soldat Swejk).
Hassel reuşeşte, de asemenea, o paralelă şocantă între teroarea de tip Gestapo şi aceea, cu nimic mai prejos, practicată de NKVD-ul sovietic. Ceea ce îi induce cititorului credinţa că între svastică şi crucea verde a comisarilor sovietici au existat doar deosebiri de nuanţă. Altfel spus, cam aceeaşi Mărie, cu altă pălărie.
Alte două personaje care provoacă cel puţin repulsie sunt gardianul şef al închisorii Altona, Stabsfeldwebelul Stalschmidt, şi Standartenfürerul SD Paul Bielert.
De acelaşi autor
Comisarul. (Colecţia Adevărul)
Adauga in cosul de cumparaturi.
Leave a Reply