Deschis în faţa suprarealismului, a literaturii onirice, a noului val (Nouveau Roman), Steinhardt le apreciază şi în măsura în care dislocarile, discontinuitatea, descompunerile, fracturile de limbaj ori de realitate imaginară sunt urmate de o recompunere, de o reunificare, de o reasamblare după alte coordonate. Pentru că el, pe urmele lui Charles Peguy, considera că Raul este cel care «nu se compune», care se opune organizării vieţăii spiritualizate.
De acelaşi autor
Leave a Reply