Ştefania Coşovei are neştirbită plăcerea poveştii cu parfum. E drept, e parfumul care se descompune în duhori subţiri: ale mahalalelor, ale istoriei, ale destinului jucând feste personajelor. De ce, oare, am impresia că fiecărui erou îi era hărăzit bastonul de mareşal, triumful talentului, o existenţă pur şi simplu exemplară? În locul gloriei, povestea şterge iluziile ca nişte bandaje. Fiinţa îşi leapădă rând pe rând aparenţele. Rămâne o mare absenţă.
Adauga in cosul de cumparaturi.
Leave a Reply