Romanul, scris cu farmecul, înţelegerea şi umorul caracteristice lui Maugham, este o satiră la adresa lumii literare, a parvenitismului şi a imposturii intelectuale, valabilă oricînd şi în orice spaţiu cultural. Dar autorul nu trage concluzii morale, nu acuză şi nu infierează pe nimeni. Povestea captivantă a ascensiunii unui scriitor provenit dintr-o clasă socială inferioară şi căsătorit cu o femeie fermecătoare, dar a cărei condiţie şi conduita lasă de dorit, este mai degrabă un prilej de meditaţie asupra deşertăciunii şi falsităţii, însă în tonalitatile blind-cinice cu care Maugham şi-a cucerit publicul.
De acelaşi autor
Leave a Reply